Tarta cu brinza, dude si nuci

tarta1

Mintea umana e precum stomacul. Da-i si altceva fata de ceea ce obisnuia si-atunci … si pofta vine mincind. Intelept si hitru poporul roman care a stiut sa dea universalitate zicerilor sale. Cam asa judec si eu acum gindindu-ma la un stomac care face regulile pe care mintea(uneori) le intareste.
Colosala zi am avut azi ! Fascinant locuitul la bloc alaturi de vecini cumsecade care-si vad de vietile lor. Dar, asta e o alta poveste pe care-o gasiti frumusel pe blogul de scriitura si filozofeli.
Si toate au venit una dintr-alta. Mai intii a fost invitatia Adinei aka Cat’s kitchen intr-un proiect culinar numit Dulce Romanie la care m-am alaturat fara a sta prea mult pe ginduri. Tematica m-a incitat mai ales ca, una dintre provocari era leurda. Si asta ca sa n-o mai nominalizez pe cea de-a doua (o reala durere de cap) numita tarta. N-am mai facut asa ceva pina acum, n-am mai mincat, iar de vazut am vazut … doar in poze. Ce sa mai …?
Dar, cum cei doi cerberi ai mei, gemeni astrali de altfel, mereu fac sotii in care, de regula eu cad ca musca, la fel s-a intimplat si acum. Si cum altfel puteam sa rezolv situatia daca nu dind un search pe goagal? Nesemnificativ, mi-am zis. Vroiam ceva, in ceva, cu altceva. Ce anume, nu m-am dumirit pina cind n-am dat peste Tarta tiganeasca, atit de…English de m-am mirat minute bune. Si m-au mirat si ingredientele insa baza era numai buna pentru ceea ce vroiam eu sa fac. Aveam pe ce construi restul. Si, automat gindul s-a dus la brinza atit de greceasca din Tarta pascala! Bun, mi-am continuat filozofelile imaginative si imaginate, mai trebuia sa aleg doar fructele. Si dudele fura cele pe care inspiratia de moment s-a asezat.
Ca fruct, dudele sunt atit de marginalizate incit au devenit un fel de cenusareasa a bucatariei romanesti. Si nu numai. Prea putini le mai folosesc sau consuma, prea putini cunosc importanta covirsitoare a resveratrolului pentru imunitate(dudele continind o cantitate de 50 de ori mai mare decit lamiia, e ceva, nu?), prea putini le conserva pentru o iarna grea si lunga care se joaca cu sanatatea din ce in ce mai subrezita de multe. Daca va intereseaza amanunte suplimentare, le gasiti si aici, in Oala lumii, alaturi de-o granita de dude absolut dementiala! Ma laud si io…ce sa fac?!
Acestea fiind zise/gindite, am purces la treaba fara a mai baga in seama certurile si palmele vecinilor de la unu sau amalgamul de manele si Lady Gaga al vecinului de la trei.
Si-a iesit o minunatie de tarta de primavara! In acest moment, va dati seama ca masura ego-ului meu e…nemasurata! Ca sa nu mai vorbesc de aspectul rustic, ca cerinta primordiala, chiar daca mai e de lucrat la capitolul asta.
Oricum, nu subscriu defel la aranjamente culinare sofisticate sau savant imbirligate de maestri intr-ale bucatariei, eu avind doar un singur scop in toata bucatareala mea: imbucurarea sufletului, a ochiului, a nasului si-a limbii. Si daca, bucuria celui care maninca e evidenta, prea putina importanta mai au detaliile care nu mai sunt detalii ci … inutile consumatoare de timp, bani, nervi si energie.
*
tarta11
*
Ingrediente:

Aluatul:

8-9 l-ri unt lichefiat usor (depinde si de faina cu care lucrati)
1/4 cana zahar
1  1/4 cana faina integrala (asa am vrut eu sa fie tinind cont ca tarta trebuia sa fie cit mai romaneasca);
coaja rasa de la 2 lamii
extract de vanilie(optional, insa eu am pus)
1/4 l-ta sare
Se omogenizeaza toate ingredientele modelind (relativ rapid) aluatul. Se inveleste in folie de plastic; se da la rece 30 de minute. Dupa aceea, rupind bucati din el, il presati pe fundul unei forme (cu diam. de aprox. 24 cm, cu marginile detasabile si tapetata cu hirtie cerata), urcind apoi usor cu aluatul pe margini. Nu trebuie sa fie mai inalt de 1-1,5 cm. Se inteapa din loc in loc, aluatul si se trimite direct in cuptorul preincalzit. Durata si temperatura coacerii variaza in functie de cuptorul din dotare. Partea teoretica, scriitura stiintifica adica, zice ca 20-25 de minute sunt suficiente, partea practica (a mea) infirma teoria, afirmind cu certitudine 15 minute la 200 C. Oricum, pina se aureste usor la suprafata aluatul, atit trebuie lasat la copt.
Acum urmeaza partea de creatie propriu-zisa. Se toarna peste aluatul copt umplutura de brinza, se presara cu dude proaspete sau din congelator sau din dulceata, se presara si nucile tocate si tarta merge iar la copt. De asta data pentru 30 de minute, la 180 C (a mea teorie, pentru ca a voastra va depinde de acelasi cuptor mentionat mai sus). Cind e usor rumenita crema, tarta se scoate din cuptor, se indeparteaza forma si se lasa(cu hirtie cu tot) la racit,  pe un gratar metalic special. Cind e rece, se pudreza marginile cu zahar pudra. Se poate servi cu dulceata de dude sau, pur si simplu, asa cum e.
Acum, e normal ca imaginatia si creatia va ramine la indemina fiecaruia. Variante si varietati sunt multiple. Momentul alegerii va depinde doar de dorinta si putinta. Si vointa, as mai zice.
*
tarta10
*
Umplutura:
cam 500 gr brinza dulce grasa, nu prea umeda
2 oua mari
2-3 l-ri de miere de albine(preferabil cea de trifoi)
coaja rasa de la 2 lamii
1/2 l-ta scortisoara proaspat macinata
1/2 l-ta extract vanilie(optional)
1 praf de sare
Se amesteca bine toate.
Pentru ‘glazura’:
1/3 cana dude
1/3 cana nuci tocate, feliate
*
tarta14
*
Anunțuri