Arhiva categoriei: Food

Ciocolata si Jacques Derrida

Picture1094

Ciudata experienta avusei azi, un dialog fara cap si coada cu un domn. Interesant de altfel.  Flirt cu retineri? Habar n-am. Fara nimic concret sau la obiect, asa cum sta bine incepatorului in arta cuvintului. Si nu numai. Ca doar n-o fi asa ceva in amor! Zic.
Si, ca o tembela asociere a tot si toate, l-am adus in ecuatie pe Jacques Derrida. Se putea? Iar zicerea lui nezicere, ramase undeva in virtualitate… “In speech one is blind”. Fara niciun preambul la vesnicia legendei, mitul lui Echo si-a lui Narcis ma bintui.
Cam intre aceleasi repere si coordonate am avut dialogul cu domnul in cauza, asa ca, monsieur Derrida se lipi de mine si de sufletul meu ca varul pe perete. 
Iar farfuria cu ciocolata de casa fu doar o cireasa de pe o… poveste care s-a mulat perfect pe momentul de poveste!
Vorba lu’ fie-mea: „nu stiu cum se face ca, la tine, tot ce e in farfurie e bun, ingrasa, creaza dependenta si-i de poveste!”
 
Picture1090
 
Ingrediente:
 
1 cub de unt, cam 50 gr
1 conserva de lapte condensat indulcit, cam 390-395 gr
ciocolata neagra, cam 400 gr, rupta bucatele
1/2  praf de sare
arome dupa dorinta si putinta
nuci tocate sau alte fructe confiate, ca umplutura sau design
povesti despre Echo si Narcissus
 
Untul si laptele condensat se pun intr-un vas care merge la microunde pt 2 minute. Se scoate si se adauga ciocolata si aromele. Se omogenizeaza toate apoi se rastoarna amestecul intr-o forma unsa cu unt. Se implinta in ciocolata nucile sau fructele. Se da la rece pret de vreo 2 ore. Se portioneaza dupa dorinta.
Povestile-s de spus la gura sobei.
Picture194
 
PS: mama avea o reteta fantastica de ciocolata de casa. Cind o sa gasesc reteta in tot teancul de caiete ramase de la ea o sa fac un update la materialul aci de fata
*

Cartofii săracului / The poor man’s potato food

cartofiisaracului4.1

(for English version scroll down the page)
*
Mi-am amintit de bunica (moaţa* Apusenilor) şi de-a ei masă pe pamint. Şi, întotdeauna, totul era legat de cartofii săracului, un fel de mîncare care nu lipsea atunci cînd postul premergator unei sărbători religioase era în derulare şi, cînd munca cîmpului nu permitea mersul acasă pentru a-ţi satisface una dintre nevoile primordiale şi primare.

Atunci, acolo şi numai în acele zile şi momente, masa se servea pe pămînt, cu toţii aşezaţi împrejurul unui ştergar orbitor de alb, cu o atmosfera aproape ritualică punctată de gesturile aproape sacre ale bunicii care incepea cu o cruce largă şi cu Tatăl Nostru şi sfîrsea cu o rugăciune de mulţumire, cu ‘cartofii săracului’ (sau ‘cartofii sărăcuţi’) mîncaţi dintr-un blid de lut, într-o linişte deplină, vrînd parcă să mulţumeasca Divinitătii pentru ceea ce avem şi vom avea şi respectînd pînă la pioşenie importanţa hranei în viaţa noastră.

Şi, după ce stringea blidele şi ulcelele, bunica rupea o crenguţă dintr-un brad tînăr, crenguţă pe care-o aşeza, în drumul de întoarcere spre casă, la o răspîntie de drumuri, pe braţul unei troite.
La întrebarea “de ce o faci” îmi răspundea simplu …“e pentru sufletul celor necopţi şi duşi” .
Mult mai tîrziu am aflat că, “cei necopţi si duşi “ erau doi dintre copiii ei, aka unchii mei, Ion şi Nichifor, gemeni, amîndoi morţi de poliomielită.
O credinţă într-un ritual de sacralizare, ritual care, încă e practicat în satele Apusenilor, ritual in care, ‘Cartofii saracului’ aveau pentru bunica rolul unui medium sau, mai bine zis, a unui purificator mediator între forţele divine şi umilul mirean care li se inchina.

Indicatii:

Cartofii curăţaţi de coajă si tăiaţi in 4, se fierb de trei sferturi apoi se scurg.
In ulei se prăjeste ceapă tăiată julien apoi se adaugă boia şi cartofii fierti. Se ţin pe foc pînă se auresc cartofii.
Se servesc cu murături sau…cu ce vreţi voi.
Poate fi un fel de mîncare aperitiv sau garnitură la carne sau…doar asa cum e.
Eu îi maninc pur şi simplu cu zacuscă.

 

 

The poor man’s potato food

 

I remembered my grandmother (moaţa* from Apuseni Mountains) and her ‘picnic type of potato meal’. And, always, everything was related to ‘the poor man’s potato food’, a dish which wasn’t missing when the forerunner of a religious holiday was in progress and when the work in the field did not allow us to go back home to eat.

Then right there on the spot and only in those hot summer days, the meals were served directly on the ground, all being seated around a dazzling white cloth and surrounded by an atmosphere almost sacred, pointed by ritual gestures of my grandmother that began with a broad cross, with ‘Our Father’ and ending up  with a prayer of thanksgiving, with ‘the poor man’s potatoes’ eaten from a clay bowl, in a complete silence, thanking the Divinity for what we have and what we’ll have, respecting up to piously the importance of food in our lives.
And, after she gathered the dishes and the pots, grandmother broke a twig from a young fir tree, a twig that she placed, on the way back home, at a crossroads of roads, on the arm of a roadside cross. At the question  „what for?” she simply said  …” it’s for the souls of unripe and taken „
Much later I found that, „the unripe and taken” were two of her children, aka my uncles, John and Nicephorus, twins, both died of polio.
A belief in a sacred ritual, a ritual in which ‘the poor man’s potatoes’ were as like a medium or, rather as a purifying mediator between the divine forces and the humble layman who worships to them.

 

Directions:

Peel the potatoes and cut them into 4. Boil and drain them.
In oil, fry onion cut in round shape then add paprika, stir in it few times and then add potatoes. Hold them on heat until become golden.
Serve it with pickles or whatever you like.
It could be an appetizer, a garnish for meat or…you can eat them just as they are.
 
Legend:
*moaţă = woman from The Land of  Moţi ( middle part of Apuseni Mountains)
 
 

De la Petru Lupulov cetire : ”Oaoe închiegate” !

ABCD0009

Cînd ceva trebuie să se întîmple, pur şi simplu se întîmplă, nu mai contează că toate vin parcă de undeva din adînc şi de departe, astfel încît totul e decis şi nesupunerea nu e o alternativă.
Aşa a fost şi cu mîncărurile pe care le-am degustat de-a lungul timpului. Fără ‘cunoştinţă’ la început, cu o mare curiozitate mai apoi. Pentru că ştiam de ce o fac. Şi-atunci totul a căpătat o altă dimensiune. Şi-am fost şi încă sunt printre cei care au credinţa copiilor, neexistînd în mine nicio problemă în acceptarea de nou şi neobijnuit.
Poate de aceea, toţi oamenii pe care i-am întîlnit pînă acum şi care m-au învăţat cîte ceva într-ale bucătărelilor au devenit tipologii umane care şi-au cîştigat locul lor aci, în Oală.

Pe Rado îl ştiţi. Despre hilarele lui puţe cu mac nu mai are rost să vorbesc. Le-aţi văzut, poate făcut. Acum însă, o altă experienţă vine din adîncuri. De astă dată, aşezată, tăifăsuită şi bine trasă din condeiul amintirilor bătrînului. Şi aşa am aflat de banaturile de demult, de Banatul de Severin organizat de Regele Andrei al II-lea  incă din secolul 13, ca o regiune nou înfiinţată pentru paza graniţei Regatului maghiar şi restabilirea influenţei Bisericii latine în regiune. Nu ştiu  în ce fel Rado fusese implicat în toată istoria locurilor acelea însă am aflat că străbunii lui făcuseră parte din corul paorilor bănăţeni, comunitate de ţărani pe cale de dispariţie un secol mai tîrziu.
” Corurile premiate sunt atât de minunate, încât societatea noastră de cântare din Brasov, îi, față de ele, nimica întreagă. Si astea îs societăți curat țărănesti, instruite si dirijate. Te uitai cu emoție la marțialele chipuri, care cu notele în mână urcau si se asezau în semicerc, pe când dirigentul ce sta în mijlocul lor dădea cu mâna măsura, cu acea mână pe care noi o știm că poate să poarte doar plugul și toporul.
Asta a spus la fine de secol 19, Ciprian Porumbescu atunci cînd a participat la jubileul aniversar care s-a ţinut în zonă.Şi, instantaneu mi-am amintit de pălmaşii mei zărăndeni pe care i-am văzut doar în fotografii pline de colbul podurilor, pălmaşi care, la început de secol 20 îşi cîntau dorul şi iubirile şi temerile în corale cum azi nu mai există.

De unde mai scotea Rado poveştile, zău dacă ştiam. Poveşti despre originile lui de pe dunele de la Deliblato, despre marea şi singura lui iubire pentru o olteancă oacheşă care şi-a găsit alesul printre plugarii emigraţi in Chizătău, despre întîlnirile lui (nenumărate, zicea el )cu Petru Lupulov, despre două războaie care i-au trecut peste viaţă şi peste care a trecut cu sau fără urme şi toate astea zise parcă în mare taină. De ce? Habar n-aveam. Eram prea prinsă de tot ce aflasem pentru a cere lămuriri.

– Auzi fată, să pleci urechea la poveştile şi poveţele bătrînilor că ai ce învăţa. Nimeni nu v-a căcat învăţaţi, nimeni n-a venit pe lume gata şcolit. Numa’ Petru  săracu’ avea atîta ştiinţă în el cîtă să dea la tăt satu’! Ştii tu care era vorba lui? Agoniseşte, reţine şi converteşte….. Da’ ce folos?  Şi-a risipit bănişorii pe cărţile pe care le scria şi şi le tipărea singur şi-a murit sărac lipit pămîntului din care-a fost plămădit. De la el am învăţat multe, poveţe de luat aminte şi judecate mai apoi cu mintea….
Haida de mănîncă ouăle astea şi-mi spui dacă ţ-or plăcea ! Că vorba ceea, dacă nu ştii că iarba-i verde şi apa-ţi ţîne de sete, atunci faci umbră dejaba pămîntului.

ABCD0006
ScreenHunter_4634 Jul
(Recepte despre varie (deschilinite) bucate, cari ori şi cine le póte face. Traduse în limba română de Petru Lupulov şi dedicate sessului femeescu, Timişoara 1857)
Traducere ad-hoc:
Într-o tigaie pui ceva unt(nu mult), cît să ungă suprafaţa. Spargi înăuntru cîteva ouă(ca pentru ouă ochiuri), presari cu sare si piper şi adaugi 2-3 l-ri de lapte. N-am înţeles exact ce vroia bănăţanul Lupulov să zică în legătură cu lingura fierbinte dar, Rado lua laptele firbinte din tigaie si-l scurgea peste oua. Cînd laptele nu mai exista în tigaie decît ca un sosuleţ era gata mîncarea. Preţ de vreo 10 minute să fi durat totul. Pe farfurie a însoţit ouăle de nişte mămăliguţă şi-a fost perfect.
Eu am încercat să schimb oleacă reţeta şi-am înlocuit laptele cu smîntînă. Vreţi să ştiţi cum e ? Hmmmm …… chiar dacă aspectul e departe de termenul ‘spectaculos’ !
deliblato
dunele de nisip de la Deliblato

Oaspeti la masa: Cat’s kitchen

1.jpg

Cu ratiune si pasiune potrivesc toate cele (d)in Oala. Si cu aceeasi pretuire aratata fiecaruia care-i calca pragul… Asta s-a intimplat si azi dimineata cind m-a sunat oficiantul postei pentru a-mi spune sa ma prezint de urgenta la ‘mnealui ca cica am un pachet. Execut ordinul, merg acolo, iau coletul, revin acasa si deschid minunea. Voila!  Surpriza promisa de Magda Adina aka Cat’s kitchen a fost pe masura asteptarii.

Trei borcanele nealcose, faine de tat, cu promisiunea a ceva bun, undeva, sub capacul artistic imbracat in sfoara. Si, ca si cind n-ar fi fost de-ajuns, ca ‘bonus’ linga cele trei minunatii aveam un foarte expresiv mirtanel (si negru pe deasupra!) care-si imbratisa cu foc a lui minge alba. Un ying-yang al solnitelor atit de necesare unei mese de orice zi !

2.jpg

Si-n acel moment m-am gindit la versurile unui poem scris de Rumi care zicea la final cam asa:
” Fii recunoscător oricărui oaspete ce vine,
Căci fiecare a fost trimis
Ca un ghid de dincolo.”
Ei bine, ca un ghid a fost gestul unui prieten extraordinar din lumea virtuala, prieten(indraznesc sa-l numesc asa!) care m-a considerat pe mine, un necunoscut ochilor lui, un bun receptor al intentiilor lui altruiste. Si-atunci am stiut ca, din ceea ce-am primit, trebuie sa dau si altora. In felul asta s-a nascut ideea de-a avea saptaminal, aci in Oala lumii, cite-un oaspete la masa. C-o fi vreo bucatareala adusa de invitati, c-o fi vreo incropeala proprie(sau poate ca nu), legea cuvintului si nu numai, in acea zi, o va face oaspetele cu ale lui idei.

3.jpg

Si m-am asezat la masa de taina a degustatorului, cu reveria(si curiozitatea) incercarii a ceea ce era de incercat. Va las si pe voi sa va dati cu parerea in privinta produselor nu inainte de-a va spune citeva pareri personale despre ceea ce-a trecut prin filtrul limbii, mintii si-a stomacului.
1. Zacusca cu bureti de fag… hmmm, exact pe gustul meu! Dulce-sarat-piparat, un clasic al zacustii intr-o forma, aroma si textura inedite. Si totul imbracat bine de gustul buretilor de fag, un gust care te trinteste de-a busilea (chiar de-a binelea!) printre ferigile padurii. Ce sa mai zic? Micul-dejun a fost pe masura asteptarilor.

2. Tocanita cu mix de ciuperci de padure ….  Si atit!
Ma credeti ca n-am cuvinte ca s-o descriu ? In fata cu-o mamaliga aurie ca soarele tomnatic ce-mi dadea binecuvintarea astrala, am inchis ochii cu gindul la cele demult trecute. Scrise au ba si gindite de oameni cu mult mai intelepti decit contemporaneitatea careia (cu rusine, zic) ii apartinem. Tocanita asta m-a zvirlit in epoca cind aditivii si suplimentii alimentari erau cosmarul, inca negindit, al unor generatii care-au scris istorie culinara doar cu ceea ce le dadea pamintul darnic.

3. Si numarul 3, dupa umila mea parere(si neavizata, as zice!) de simplu (de)gustator al multor drese sau ba…Ciuperci de padure uscate si pastrate in ulei de masline, the best of all !
Lung ii titlul dar scurta si fascinanta-i este povestea ! Gust pregnant de ciuperca, aroma extraordinara de usturoi si idei navala. Primul gind a fost in legatura cu mariajul culinar pe care i l-as putea propune. Si brusc, revelatia ‘nanasitului’ mi-a deschis o lume de posibilitati din care am ales ai mai simpli taitei romanesti facuti dupa reteta bunicii insa innobilati cu tehnici de gatire  italienesti. Ce-a iesit ? O bunaciune la care as subscrie fara sa cricnesc tinind cont de faptul ca nu-s amatoare de macaroane & stuff.
Si-atunci, o concluzie fireasca si deloc gratuita a iesit din toata experienta asta:
– a gati bine nu tine neaparat numai de abilitati tehnice cit si de ingrediente
– poti avea un prinz de restaurant la pret de cantina muncitoreasca
– satisfacerea unor placeri primare ar trebui sa treaca dincolo de snobism si sclifoseli
– doamnelor(si domnilor) dragi, reinvatati sa gatiti romaneste cu ceea ce va da pamintul asta romanesc indiferent de tehnica din dotare; la o adica, apartinem acestui pamint, cu radacini care merg hat departe intr-un trecut in care loboda, urzica, ciuperca de padure, pastravul de munte, scrumbiile marii, papadia, cartoful, laptele, oaia si vaca ne-au construit ca individ si personalitate regionala.

Accesind linkurile aferente textului, veti descoperi niste simple moduri de-a prepara si conserva ceva ce va poate face sa treceti iarna mai usor si cu costuri reduse. Cit despre gust, nu pot decit sa va fac partasi prin cuvint la experienta la care am subscris de bunavoie.
Si pentru ca latinul bine zicea prin al sau atemporal ‘scripta manent’, vin si asez aci, ca ofranda adusa ciupercii din bucataria Adinei, o reteta incropita ad-hoc pe invatatura italienesca, ajustata de englezeasca marca  Jamie Oliver a tagliatelelor cu sos ragu si totul invalit in ia romaneasca atit de draga mie.
Ce-a iesit?  Va las sa incercati a face si sa reveniti mai apoi, de considerati necesar, a-mi lasa aci o parere …

4.jpg

Taitei cu ciuperci de padure uscate

Ingrediente:
o mina buna de taitei de casa si taiati pe model de tagliatele
ciuperci de padure, uscate si conservate dupa reteta Adinei
salvie sau rozmarin sau busuioc(uscate)

Preparare:
Pasul 1: 
Intr-o oala nu prea mare puneti la fiert 1 l de apa usor sarata. Cind clocoteste, adugati taitetii si-i fierbeti 1-2
minute.Opriti caldura si acoperiti oala cu un capac.

Pasul 2: 
Intr-o tigaie turnati 1-2 l-ri din uleiul ce se gaseste in borcanul cu ciuperci si-l incingeti la foc mediu spre mare. Adaugati oricare dintre aromele propuse, agitati tigaia de citeva ori apoi adaugati cite felii de ciuperci vreti. Amestecati si lasati la foc mediu pina cind, mirosind aburul tigaii simtiti deja aroma de ciuperca. Dati deoparte tigaia si adaugati peste ciuperci taiteii atunci scosi din apa in care au fiert.
Sa nu credeti ca vor fi aposi deoarece au inghitit exact atita lichid cit au avut nevoie, nimic mai mult. Plus de asta, cele citeva picaturi de apa care se vor scurge peste ciuperci vor forma un ‘sosulet’ cu restul ingredientelor din tigaie. Oricum si ciupercile-s precum buretele…
Turnati produsul pe-o farfurie, presarati cu ceva ceapa verde taiata julien fin, cu piper macinat grosier, cu ceva cas de capra(sau de care aveti)… sau, nu zic ba nici la o mozzarella ceva mai stoarsa. Daca vreti, mai stropiti totul cu niscaiva ulei din borcan.

Mai vreti? Cam asta-i tot:  produse naturale, 10 minute de  bucatareala cu-n minim de efort si-un prinz pe cinste !

________________________________

Nota asupra materialului :  din borcanul cu zacusca lipseste exact acea lingura pe care-am ingurgitat-o pe-un darab de pita neagra inainte de-a trage-n chip borcanele minune ale Adinei.

Gateala de soi: ardeii umpluti (Stuffed peppers)

ardei-umpluti
(for English version scroll down the page)
Multe amintiri am cu si despre oamenii care au ajuns de-a lungul anilor sa ocupe un loc aparte in sufletul meu insa, acei dragi copilariei mele parca mi-s mai aproape decit toti ceilalti. 
Marika-neni si tante Ani … doua extreme absolute, doua caractere aparte in peisajul uman, doua femeiusti ce aveau doar un singur lucru in comun: aspectul fizic. Mignone, cu corp de zvirluga, amindoua erau niste aprige muieri maritate cu doi asezati bine in cizmele lor militaresti si superlustruite. (Fie vorba-ntre noi, n-am inteles niciodata de ce acestia trebuiau sa-ti rasuceasca mustata iosefiniana in oglinda incaltarilor !)
Doua femei, ardelence prin nascare si asezare in matca casniciei, unguroaice amindoua desi aparute-n lume din uniuni mixte de cuget si simtiri nationaliste, doua ‘entitati’ ciudate care mi-au fascinat mereu intilnirile de grad zero…dupa cum aveam sa le numesc ceva mai tirziu.
Pe tante Ani mi-o amintesc ceva mai greu, insa prajitura ei cu mar si grismi-a ramas forever in sertarasul acela special al memoriei copilariei. Si, daca in casa ei, haosul domnea la modul cel mai realist si veridic cu putinta, cu ale ei  5 mite care patrulau pe masa sau prin fioacele vesnic deschise la dulapurile bucatariei, ei bine, gateala unguroaice Ani era dementiala de-ti sta limba si mintea-n loc…cu arome numai de ea stiut a le potrivi dupa retete vechi al caror secret asa a ramas pina-n clipa cind a trecut la cele nepamintesti. Ceea ce-am invatat insa de la ea, am invatat privind-o in timp ce-si scutura zulufii albiti de ani peste vreo bucatareala apriga ca trupul ei mic „de-l luai la subsuoara”(vorba lu’ barbatu-sau, Joska-baci ).
Marika-neni in schimb, gindesti ca a fost facuta pe tiparul clasic al neamtului care parca si gindurile si le ordona. Casa-i era luna si bec ca sa nu mai pomenesc de rigoarea regulilor impuse poate doar unui poligon militar, cu o harta la milimetru trasata de cel mai ilustru tactician. Ce sa indraznesti sa zmintesti oaresce de la locul lui ?! Fiecare obiect avea un precis si delimitat rol si loc in spatiu si timp iar curatenia era o adevarata psihoza. Si acum imi aduc aminte de una dintre zilele in care, in vizita fiind la ea, a trebuit sa merg si eu in locul unde si regele descaleca. Acces interzis…Daca vroiam trebuia sa merg in fundul curtii, dupa un pom! Si era un ger de-ti crapau toate cele… Execut fara sa cricnesc si ma intorc fericita(si usurata!) in bucataria in care pumnu’ de femeie facea niste ardei umpluti de mi-a smintit toate ascutisurile simturilor. Cu rigoare matematica, Marika masura, taia, cintarea, stergea, adauga, scotea, privea… Acelasi lucru l-am facut si eu cu gindul sa-i spun mamei cum se savirsise minunea. Si reteta ei de ardei umpluti e printre putinele retete pe care le-am invatat, fara creion si hirtie, de la unguroaica. Abia mai tirziu, cu ajutorul familiei am transcris si transformat pumnul, polonicul, praful, masura, ceasca si altele in grame, mililitri sau bucati. Si credeti-ma ca rezultatul final merita toata atentia chiar daca aspectul lasa de dorit !
Ce-as mai putea adauga ? Cred ca totul se spune in momentul in care mincarea abureste in farfurie iar multumirea celui care-si pune-n facerea ei toate talentele si pasiunea zimbeste ghiavoleste la vazul dumicatului de pita care incinge si ultimul strop de sos din tingire.
Cit despre prajitura cu mar si gris…eheiiii…asta-i cu totul si cu totul alta poveste.
………..
 
 
Ingrediente:
10-12 ardei grasi sau capia, nu prea mari
200 gr carne porc, tocata
200 gr carne de vitel tocata
100 gr pastrama de oaie(merge si sunculita de porc sau slaninuta afumata de porc, taiata ceva mai marunt)
100 gr orez
1 ceapa mare, tocata
2 oua
1 kg rosii, macinate
supa de carne, aprox. 1 litru
200 ml vin alb
100 ml bulion gros de rosii sau pasta de rosii
1 cana smintina
zahar dupa gust (si in functie de cit sunt rosiile de dulci)
cimbru, patrunjel, marar( tocate)
sare, piper
1 l-ra untura de gisca sau 2-3 l-ri ulei de masline
 
Ceapa se caleste in grasime. Se amesteca cu carnea, ouale, verdeata, orezul, 50 ml de bulion sau pasta de rosii si condimentele. Se umplu ardeii scobiti de seminte insa pastrind capacul cu codita. Se capacesc cu felii de rosii sau cu capacul propriu. Se aseaza intr-o forma unsa cu grasime (Marika-neni avea cratita ei speciala de lut, cratita la care tinea mai ceva ca la barbata-sau).
Peste ardei se toarna vinul, supa de carne si rosiile macinate, se presara cu sare si piper, se acopera cratita apoi totul merge la cuptor pret de-o ora, poate si mai mult.
Smintina se amesteca cu restul de bulion sau pasta de rosii si zaharul apoi se toarna peste ardeii a caror zeama a scazut. Se mai da la cuptor pina ardeii capata o nuanta de copt.
Cind se scot din cuptor, se garnisesc cu patrunjel tocat grosier.
 
Marika-neni mai facea o chestie care mie nu mi-a reusit niciodata: inainte de-a-i servi, indeparta pielita ardeilor fara a le sminti in vreun fel aspectul. 
Ce-ti mai raminea atunci de facut decit sa-i maninci cu buzele… ca de la atita bolboroseala nu mai raminea intreaga forma de carne, orez sau alte cele…exceptie fiind doar gustul pe care puteai paria o eternitate!
Ca mai venea si Miklos-baci cu un vin rosu, nobil si moldovenesc ca sa ude toata nebunia, asta era asa, un fel de bonus al unei bucatareli care-i asigura Marikai-neni recunostinta vesnica !
 
 
 
 
Ingredients:
10-12 peppers or pimiento, not too big
200 g pork, cubed
200 g minced veal
100g smoked mutton (or smoked bacon or smoked lard cut into small pieces)
100 g rice
1 large onion, chopped
2 eggs
1 kg tomatoes, crushed
broth, approx. 1 liter
200 ml white wine
100 ml thick tomato broth or tomato paste
1 cup sour cream
sugar to taste (and depending on how sweet tomatoes are )
thyme, parsley, dill (chopped )
salt and pepper
2-3 ts goose fat or olive oil
 
Cook the onion in fat then mix it with meat, eggs, greens, rice, 50 ml of broth or tomato paste and seasonings . Stuff the peppers seeded. Cover the mixture with slices of ​​tomatoes . Put all in a greased form.
Pour over peppers wine, broth and crushed tomatoes, sprinkle all over with salt and pepper, cover the pan and then all goes in the oven for an hour, maybe more.
Mix sour cream with the remaining tomato sauce or tomato paste and sugar then pour it over peppers whose juice decreased . Longer bake until peppers turn a shade of baking .
When removed from the oven, garnish with not too small chopped parsley.
A Moldavian red wine or a Riesling from Banat is all that is needed besides a healthy appetite.
Enjoy !
…………………………..
Related posts:

O zi cosmopolita si-o mincare de ardei cu brinza / Peppers with cheese

ardei.cu.brinza
(for English version scroll down the page.)
Dificila zi, plina de contrarietati. Oscilind intre mizantropie, egocentrism si timiditate marcata de-o sociabilitate iesita din comun, cred ca si problema punerii a ceva in blid m-a facut sa aleg ce-am ales. Extreme stari. Domne’, daca cineva zice ca nu mai stie ce sa gateasca atunci sa-l credeti pe cuvint pentru ca intr-adevar asa se intimpla. Si totul e lasat la voia inspiratiei de moment. 
Credeti ca toti sunt asemeni lui maica-mea care duminica isi face planul culinar de bataie pentru saptamina ce va sa vie? Sa nu va inchipuiti ca schimba ceva! Neah…odata ce schema este stabilita atunci cu ochii inchisi merge spre tinta aleasa. Rarisim am vazut-o abdicind de la hotaririle ei si, si atunci doar daca o induplecau cererile plingacioase ale mele sau ale lui frate-meu.
Eu nu-s asa. Trec rapid de la o stare la alta, pendulez mai ceva ca gravitationalul pendul si poate, de aceea bucatareala mea se bazeaza mult pe clipa si pe moment. Chestia e ca si iese! Stiu ca-s modesta…
Cam asta s-a intimplat si azi. Vroiam ceva simplu, fara fasoane sau multe bolboroseli ale oalei. Si sursa, ca de cele mai multe ori, mi-a fost bucataria romaneasca. Ma inclin Maestre, in fata ta, pentru ca ai stiut sa lasi eternitatii ceea ce-a ridicat stomacul la rang de pioasa cinstire zilnica.
Ardei cu brinza…hmmm..nimic mai simplu; o aparenta machedoneana arhicunoscuta si amalgamata cu vinturile cimpiilor Dobrogei insa in esenta, un ceva absolut necunoscut ardelenilor. Si invirtind cu lingura in tingire, dupa ce brinza incepu a se topi, ma gindeam ce-as mai putea adauga ca doar n-as fi eu daca as respecta retete, gramaje sau alte alea… Cred ca niste tabil tunisian ar fi ideal amintindu-mi de atit de arabeasca mechouia, salata ca o adevarata declaratie de razboi. Absolut fabulos gustul, va asigur! 
Dupa un ceas de vreme de alte dereticali bucataresti, luai tigaia intre genunchi asezindu-ma in fata focului din vatra si mai luai si pita de secara adusa-mi sub infatisarea unei vechi(numa’ de vreo 500 de ani) knäckebröd (dar atit de suedeza)  pe care-am folosit-o pe post de furculita. Daca indienii se folosesc de mina pentru a minca conectind astfel invataturile ayurvedice la realitatea cotidiana a celor cinci degete atunci si eu m-am folosit de degetul mare, aratator si degetul mijlociu pentru a uni ale lor trei puteri: focul, aerul si spatiul intercelular al corpului uman. V-ati pus vreodata intrebarea de ce binecuvintarea divina se da cu doua dintre cele cinci degete atita vreme cit inelarul reprezinta pamintul iar degetul mic apa ? Dar semnul crucii ? Ia ginditi-va!
Pentru ca totul sa fie barbar de cosmopolit pina la final, am adaugat un dots atit de dulce si de unguresc meniului meu de fu musai sa sting totul cu un pahar de hidromel pur motesc, din virf de Apuseni. Si nu-s xenofoba !
Zi a contrariilor, v-am spus !   
 
 
Mincare de ardei cu brinza (pt. o portie):
 
100 gr ardei taiati feliute(preferabil capia)
100 ml ulei de masline (s-ar putea si mai putin)
vreo 20 gr telemea sau urda sarata
1 ou
20 ml ml bulion de rosii
sare, piper(dupa gust)
 
Ardeii se prajesc in ulei incins. Cind se inmoaie se adauga oul si bulionul, amestecindu-se pina se incheaga. 
Se adauga brinza.
Se serveste calda insa nici rece nu-i de lepadat.
 
 
 
 
 
Peppers with cheese
 
100 gr pepper cut into slices (preferably pimiento)
100 ml olive oil (maybe less)
some about 20 gr salted urda cheese or telemea
1 egg
20 ml tomato broth
salt and pepper (to taste)
 
Peppers are fried in hot oil. When softened add the egg and broth; mix until it coagulates.
Add cheese.
Serve hot, but cold is at least as good.

 

Enjoy !

 

Related posts:

Mincare de telina cu masline

Cartofi cu chimen

Rosii umplute

 

 

Muguri de feriga…ca o salata / Fiddleheads fern salad

(for English version, scroll down the page)

Ca tot pomenii de schimbare (vezi aici), azi  veni si rindul congelatorului. Printre recipientii frumos pusi la pastrare am dat si peste unul de care uitasem cu desavirsire. Si amintirea soarelui unei primaveri nebune decreta calea bucatarelii de azi: salata de muguri de feriga. Brrrr..ar zice unii ! Hmmm, vin si zic eu!
Daca aveti o limba curioasa si aventuroasa, daca va place gustul de sparanghel combinat cu cel de spanac si de ciuperca de padure atunci ati ajuns pe tarimul mult visat.
Si, desi culesesem mugurii intr-o preatimpurie primavara(ca-i musai asa sa fie) si-i pregatisem pentru o iarna ce va sa vie, nici ploaia de acum nu se lasa mai prejos in oferta de comfort la care am subscris in fata focului din vatra si-a unui blid plin ochi cu salata de muguri de feriga.
Cu atentionare speciala:
-toxicitatea ferigii este cunoscuta fiind destul de naravasa daca nu-ti iei masurile de precautie necesare astfel ca, e de preferat sa cumperi mugurii de feriga daca nu esti sigur pe ceea ce intilnesti in padure (in acest sens poti vedea un material aici ).

………………………………………………………….

Ingrediente:

1 mina plina de muguri de feriga (spalati foarte bine, fierti in apa usor sarata aprox. 10 minute, clatiti apoi bine cu apa rece si scursi; unii spun ca doua fierberi ar fi necesare pentru a indeparta gustul usor amarui si toxicitatea ferigii)
1-2 l-te ulei de masline sau unt
2 catei de usturoi feliati
fulgi deshidratati de ardei iute

Preparare:
Soteaza mugurii in uleiul sau untul incins cam 5 minute. Adauga usturoiul si ardeiul iute si mai lasa la foc pentru 1 minut.
Sareaza dupa gust apoi serveste-i imediat. Daca vrei, mai arunca si niste bucatele de brinza peste muguri.

Fiddleheads Fern Salad

1 handful of fiddlehead ferns( trimed and rinsed; remove any brown ends or mushy parts;cooked for 10 minute and then
well drained and rinsed with cold water)
1-2  tsp. olive oil or butter
2 cloves garlic, thinly sliced
hot pepper flakes
In a frying pan, heat oil or butter over medium-high heat. Add fiddleheads. Cook’em and  stir for about 5 minutes. Add garlic and pepper flakes, if you want, then cook and stir again until garlic is fragrant and just starting to color(about 1 minute).
Salt to taste. Serve immediately. If you really want, you can drop few pieces of salted cheese over all.

Special attention:
To cook fiddleheads fern, it’s advised to remove the yellow/brown skin, then boil the sprouts twice with a change of water between boilings. Removing the water reduces the bitterness and the content of tannins and toxins. The Centers for Disease Control associated a number of food-borne illness cases with fiddleheads in the early 1990s. Although they did not identify a toxin in the fiddleheads, the findings of that case suggest that fiddleheads should be cooked thoroughly before eating. The cooking time recommended by health authorities is 15 minutes if boiled and 10 to 12 minutes if steamed.(Wikipedia sources)

If you don’t know what’s talking about in foraging for fiddleheads, you can see this material.
………………………………………
Alte bolboroseli din oala:
1. Méchouia salad – a salad as a war /( Mechouia-salata ca un razboi)
2. Eggplant saute / (Sote de vinete)
3. Plum, basil & honey /(Prune, busuioc si miere)