Salcîm prăjit / Fried acacia flowers & wild berries ice cream

salcim3.1

(for English version scroll down the page)

Pentru că niciodată nu am acceptat viaţa ca pe un simplu fapt banal, încerc să găsesc mereu cîte ceva care să-mi facă existenţa preaplină de miracolul lucrurilor simple din jurul meu. Pentru că da, cred cu tărie că în lucrurile simple stă esenţa vietii.

La fel a fost şi în 23 mai. Aparent un fapt banal. Oraşul Valea lui Mihai din Bihor îşi sărbătorea existenţa. Sub denumirea deja cunoscută de  „Sărbătoarea salcîmului în floare”, s-a întîmplat să găsesc o manifestare cu un rol mai mult decît simbolic, în care bucuria de viaţă de pe feţele copiilor dar şi ale adulţilor era lesne de citit. Cu un ritual deja cunoscut , ce mergea de la religios spre laic pe drumul atît de cunoscut al împăcării cu sine dar şi cu ceilalti.

Şi, ce poate fi mai frumos, decît o sărbătoare a primăverii în care parfumul de alb pur îţi pătrunde pielea lăsîndu-te pur şi simplu fără glas? Şi atunci am înţeles versurile baladei lui Tudor Gheorghe ca pe un arhietip al renaşterii şi-al vietii, în care, nebunia salcîmului merge mînă-n mînă cu roua dimineţilor de mai şi cu păsările aiurite.

La o săptămînă distanţă,  mi-am răsfăţat sufletul şi papilele gustative cu o reţetă absolut românească la care am vrut să adaug ceva din decadenţa meridională a Italiei. Aşă că, salcîmul meu prăjit vine să completeze o îngheţată, la fel de salbatică ca şi  fructele de padure pe care le conţine.

Ingrediente:

buchete de salcîm, spălate uşor şi scurse de apă

aluat pentru clătite

îngheţată

ulei de măsline

Buchetele de salcîm se tăvălesc cu grijă prin aluatul de clătite, se scurg de surplusul de aluat apoi se prăjesc în ulei. Se servesc calde sau reci, alături de îngheţată sau de ce vreţi voi să le serviţi.

Şi fără îngheţată sunt extraordinar de gustoase, fiind niste gogoşele de o fineţe exemplară.

 

salcim2.1

Because I never ever accepted the life as being a trivial and a simple fact, I always tried to find something to make my existence ‘overflowed’ by the miracle of simple things around me. Because yes, I strongly believe that the essence of life lies in simple things.

As it was on May 23rd. Apparently a trivial fact. Mihályfalva city of Bihar, Valea lui Mihai city, from Bihor County (the western part of Romania) celebrated their existence.

Already known as „The Festival of Acacia flowers”, it happened to find an event with more than a symbolic role, in which, the joy of life on the faces of children (and the adults as well), was easily readable.

Already with a familiar  ritual that went from religious to a laic expression, the festival was much on the known road of reconciliation with itself and discover new meanings. What could be more beautiful than a celebration of spring in the scent of a pure white, entering your senses and leaving you simply speechless? And then, I got the meaning of Tudor Gheorghe’s lyrics as an archetype of rebirth and life, in which the blossom of the acacia flower madness goes hand in hand with the May’s mornings dew and silly birds. A week away, I spoiled my soul and taste buds  with  an absolutely old Romanian recipe that I wanted to add to it, something decadent from the southern spirit of  Italy.

So, my “fried acacia” comes along with an ice cream, as wild as the berries from inside.

 

Directions:

bunches of acacia flowers, washed and drained of water

dough for pancakes

ice cream

olive oil

 

Wallow carefully the acacia bouquets through the dough, drain the excess of it and then fried them in oil. Serve them warm or cold with ice cream or however you feel like you want to serve them.

Without ice-cream they are extremely tasty too, tasting like small donuts of an exemplary finesse.

 

 

Scoarţa / Bittersweet memories in a pie

scoarta

(for English version scroll down the page)


Mic va fi materialul ăsta pentru că mare e lumea de dincolo de el. Simplu va fi pentru că o sofisticare aparte stă în el. Un dulce sublim dar, cu gust amar şi nepreţuit de amintiri.
Greu m-am hotarit să-l public, însă, odată ce Adina a pornit bulgărele numit cranţ, totul s-a săvîrşit cu un alt material trimis spre publicare în Clubul povestilor parfumate al Mirelei.  Aparent fără legătura între ele subiectele, însă, atît de strîns legate prin amintirile şi povestile pe care le-a stîrnit.
Şi, pentru că Charles Dudley Warner zicea că : „Simplitatea înseamnă să faci călătoria acestei vieţi doar cu bagajul strict necesar”, ei bine, aşa o să fac şi eu în materialul preaîncărcat de emoţie de azi şi zic:

2-3 albuşuri se bat bine cu 120 gr zahăr tos.
Se adaugă 1-2 galbenuşuri şi 150 gr făină.
Se omogenizează apoi se toarnă într-o tavă unsă cu unt sau ulei şi pudrată cu făină.
Deasupra se presară 150 gr nucă tocată şi amestecată cu 100 gr zahăr pudră. Se coace, apoi se serveşte simplă sau cu dulceaţă.

Puteam alege să fac ceva mai complet sau complex, însă azi, dintre toate bunătăţile pămîntului, am ales o reţetă veche, ”un ou şi-o mînă
de zahăr”.
Şi-o amintire.
Şi e destul.

……………………………………………………………………………………………………………………………

laming2


This story will be pretty short because beyond it lays a world of a particular significance, a world of sophistication, a world of sublime sweetness but sprinkled with (sometimes) the bitterness of invaluable memories.
So difficult it was for me to decide to publish this material! But once the clod called CRANTZ was started by Adina, inevitably all ended up with another material sent for publication to the “Club of the Scented Stories”, club led so well by Mirela.
Seemingly, the topics are unrelated, but they are so closely linked by the memories and the stories that have arisen.

As Charles Dudley Warner said „Simplicity means … doing the journey of this life only with a strictly necessary baggage”, I will do so in my material – a material pre filled with emotions and hopes that I can entice your senses.
So…let’s get going!

2-3 egg whites, well beaten with 120 gr of granulated sugar.
Add 1-2 egg yolks and 150 gr of flour.
Stir until the composition becomes homogeneous. Pour the mixture into a pan (well greased with butter or oil and dusted with flour).
Sprinkle over the surface of the pie 150 gr of chopped walnuts mixed with 100 gr of powdered sugar.
Bake the pie in a preheated oven, at 180 C, for 15-20 minutes (depends on the oven you own).
You can serve it plain or with jam.

I could have chosen to bake something more complex. But today, from all the goodies of the earth, I chose an old recipe: ”One egg and a handful of sugar”…and a memory.

Porumb, păpuşoi, cucuruz / A lovely story about corn

sal.por.3

(for English version scroll down the page)

De la Wikipedia citire:
-100 g. – 97 kcal.
-multe hidrocarburi, amidon, albumine, foarte multe vitamine din grupa B, vitamina E, fier, fosfor, magneziu, zinc şi potasiu
-magneziul, care este prezent în cantităţi mari, completează într-un mod excelent lipsa acestui element caruia i se asociaza bolile legate de îmbătrânirea organismului
-boabele sunt utilizate în industria amidonului, a spirtului, glucozei şi dextrinei ; germenii sunt utilizaţi pentru extragerea uleiului, utilizat în alimentaţia dietetică
-randamente de extracţie : 100 kg. boabe – 77 kg. mălai sau 63 kg. amidon sau 71 kg. glucoză sau 44 l. alcool sau 50-60 kg. izomeroză
-importanta planta medicinala si melifera
-are efect împotriva stresului
-are efect asupra funcţionării sistemului nervos, a muşchilor, a inimii şi asupra producţiei de globule roşi. 150 de grame de porumb acoperă aproximativ 25 % din cantitatea necesară de vitamina B1 pentru un adult
-conţine de asemenea un antioxidant de frunte şi anume vitamina E, care ne protejează împotriva artritei.
Acesta este porumbul sau Zea Mays sau păpusoi sau cucuruz.
Frumoasă poveste, nu ?

Şi povestea asta continuă aşa (şi-mi asum întreaga ei ”paternitate” ) :
… amestecă porumb fiert şi copt pe grill cu: sare, piper, ulei de măsline, frunze de busuioc şi suc de lămîie sau lime. Totul e după gustul propriu. Nimic mai mult.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

From Wikipedia teachings:
-100 g – 97 kcal.
-many hydrocarbonates, starch, albumin, many B vitamins, vitamin E, iron, phosphorus, magnesium, zinc and potassium
-magnesium, which is present in large amounts, filled in a great part due to the absence of age-related diseases of the body
-the starch are used in industry, the spirits, glucose and dextrin; seeds are used for oil extraction
-100 kg seeds = 77 kg flour or 63 kg starch or 71 kg glucose or 44 l alcohol or 50-60 kg izomeroza
-important medicinal and  honey plants
-effect against stress
-effect on the functioning of the nervous system, muscles, heart and the production of red blood cells. 150 grams covers about 25% of the required amount of vitamin B1 for an adult
-also contains a leading antioxidant that is vitamin E, which protects us against arthritis.

THAT IS CORN! Or Zea Mays, or Papusoi or Cucuruz (Romanian language).
Lovely story, right?

And, this story goes on ( I take full ”paternity” of the story) :
Mix boiled and barbequed young corn with olive oil, salt, pepper, basil leaves and lemon/lime juice. All by your taste. Nothing else matters.

 

 

 

Ghiveci de vinete / Eggplant saute

sotevin2

(for English version scroll down the page)

Nu mă pot sătura de vinete. Pur şi simplu. Şi, pentru că tot e sezonul lor, vreau să profit de perfecţiunea şi versatilitatea unei legume care nu mi-a trădat preferinţele.
Soteul sau ghiveciul de vinete, că nu ştiu sigur cum să-l numesc, are originile undeva în jurul Mării Egee. Dar, vin şi zic că nu doar acolo… E atît de balcanică reţeta asta şi atît de simplă în acelaşi timp încît cred că geneza ei nu poate fi pusă la îndoială. Cert este că, e o mîncare specifică zonelor calde. Iar gustul e pe măsura imaginaţiei.

Ingrediente:
3-4 vinete curăţate ‘zebră’, tăiate în felii groase şi fierte 10 minute în apă sărată
3-4 cepe medii, tocate
2-3 ardei capia, fîşii
1 linguriţă praf de chili
1 linguriţă boia de ardei
piper negru
1/2 cană de ceai de ulei de măsline
sare

Sotează ceapa în ulei. Adaugă ardeii, chilii şi boiaua şi perpeleşte-le pînă ardeii devin uşor moi. Adaugă vinetele scurse, sarea şi piperul şi amestecă de cîteva ori în ghiveci. Şi…e gata.
Eu doar am adăugat la reteta asta un extra plus de usturoi pisat şi o priză de ienibahar.
Nu vă pot descrie gustul pentru că … e unic.

sotevin1

I cannot get enough of eggplant. Simply because it is still in their season.  The perfection and versatility of these vegetables that did not betray my preferences.
The eggplant saute or eggplant stew, I’m not sure how to call it, is originated somewhere in the Aegean area. But, I come and say that not only there.
This recipe is so Balkanic and so simple at the same time that I truly believe its genesis cannot be questioned.
The fact is that, this food is specific for hot areas and the taste is as good as your imagination allows you to be.
Ingredients:
3-4 eggplants, in zebras shape peeled, divided in 4 or 6 slices and boiled for 10 minutes in salty water
3-4 chopped medium onions
2-3 long red pepper cut in strips
1 tsp chili
1 tsp paprika
a pinch of black pepper
salt
1/2 cup of olive oil

Saute onion in olive oil. Add peppers, chili and paprika and also saute all of them until peppers become easy soften. Add drained eggplant, salt and black pepper. Stir in few times and…it’s done.
I just added to this recipe an extra plus of garlic and a pinch of Jamaica’s pepper (Allspice or Myrthus Pimenta).
Can’t describe the taste because is … unique.

Tăvălita românească sau Lamington Cake

laming22

(for English version scroll down the page)

A fost ceas de sărbătoare la Oala lumii şi asta doar datorită împlinirii a 100 şi ceva de anişori a unei fabuloase dulcegăreli, fabuloasă prin povestea simplă pe care-o poartă în spate dar şi prin gustul care întrece multe alte necesităţi la capitolul ăsta.

Că e mîndrie naţională australiană, că pe continent are şi o zi internaţională care s-a întîmplat să fie în 26 iulie 2006, că este icon-ul Queensland-ului, că cică ar fi purtătoarea numelui scoţian al unui sat din South Lanarkshire, că a fost făcută pentru prima dată absolut din întîmplare fiind rodul unei coincidenţe şi a unei nefericite întîmplări, că prima reţetă a fost publicată în 1902 (tinerică de altfel, nu ?) autorul ramînînd un anonim care merită toate pomenirile noastre de hodină veşnică, că americanii i-au preaslăvit numele timp de decenii, că pe mesele romanilor a căpătat statut de vedetă între dulcegărelile cu care se încînta şi incită oaspeţii (şi nu numai), însă…cel care i-a fost naş a fost chiar cel al cărui nume îl poartă : Lord Lamington, reprezentantul Reginei Marii Britanii în Queensland, guvernatorul regiunii respective în anii sfîrşitului de secol 19 şi început de secol 20.

Şi cum mama sărăciei să nu-l crezi atunci cînd, ofuscat de înnobilarea unui chec spongios(scăpat din întîmplare într-o glazură de ciocolată) cu nume de blazon, a zis, mai mult sau mai puţin în serios(poate retoric) :„those bloody poofy woolly biscuits” ? Cum să nu crezi că, ceva mai tîrziu în vreme, chiar el a fost cel care a tăiat buricul unui prunc născut dintr-o eroare bucătărească învelindu-l în praful de nucă de cocos pentru protecţia degetelor dar şi dăruindu-i propriul nume celei care va intra măreţ în istoria patiseriilor şi-a cofetăriilor lumii cu preacunoscuta titulatură de Lamington Cake ? Şi-acolo va rămîne.

Acum,că şi neo-zeelandezii revendică paternitatea atît de evidentă a ciocolătosului desert, asta e o cu totul şi cu totul altă poveste !

laming2
Ingrediente:
2 căni făină
2 l-ţe praf de copt
sare
1/2 cană de unt la temp. camerei
3/4 cană zahăr
2 ouă mari
1 l-ţă extract de vanilie
1/2 cană lapte

Glazura de ciocolată:
4 căni zahăr pudră
1/3 cană cacao amară
3 l-ri unt
1/2 cană lapte
optional, 1-2 l-ri rom jamaican sau rom alb

Decor:
2 căni nucă de cocos deshidratată

Faina, sarea şi praful de copt se amestecă.
Untul se freacă uşor apoi se adaugă pe rînd zahărul, ouăle, laptele şi extractul de vanilie. Se adaugă în 3 tranşe amestecul de făină(eu am adăugat şi toată făina într-o tranşă). Se omogenizează totul. Se toarnă în tava unsă şi înfăinată apoi se coace pînă devine uşor auriu(aprox. 25-30 minute). Se scoate din cuptor, se lasă cam 7 minute în tava în care a fost copt apoi se rastoarnă pe un gratar. Cînd e rece se taie in 16 bucăţi sau în cuburi de dimensiunea dorită apoi, fiecare cub se înfăşoară în folie şi se dă la frigider pt. cel puţin 2 ore. Se pot şi congela astfel că, dupa decongelare sa fie mai putin sfărîmoase faţă de cele proaspăt făcute.
Ingredientele pt. glazură se pun pe bain-marie şi se omogenizează, amestecînd constant pînă compoziţia capătă consistenţă de curgere şi e fină la atingere.

Taină: …nu lăsaţi glazura prea moale deoarece  va fi absorbită rapid de checul spongios.

laming18

It was celebration time at Oala Lumii and this is due to the 100 year anniversary of a fabulous desert – fabulous not only through the story that backs it up but through the taste of this sweetness which passes lots of other bare necessities at this chapter.

As the Australians are proudly calling it “theirs”, as the Continent even “awarded” this sweetness an International Day on 26th of July ’06 and it became an icon of the Queensland, as it bares the name of a Scottish town from Southern Lanarkshire, as it was firstly made by chance – being the result of a coincidence and an unfortunate event, as it is still young – first recipe was publicized in 1902 by an author who remained anonymous (God rest him in peace), as the Americans praised its name for decades, as on the Romanians’ dinner table it grabbed the status of a star among the other delightful deserts served to entice the guests, I have to mention that its Godfather was Lord Lamington, Her Majesty’s Representative in the Queensland and the Governor of the Province at the end of XIXth century and beginning of the XXst  century – whose name it actually bares.
And how the heck wouldn’t you understand Lord Lamington (when by mistake he dropped a spongy cake into a chocolate crème) angrily shouting: “those bloody puffy woolly biscuits!”
Well, a little later he baptized this kid (born from a baking error) by pampering him in cocoa powder giving him his name, which will make him one of the most cherished and known among the world’s top bakers: Lamington Cake. And it will stay there for good.

In the meantime, the Zealanders are claiming the paternity of this chocolaty dessert, but this is another story altogether.

Ingredients:
2 cups of flour
2 tsp baking powder
salt
1/2 cup of butter at room temp.
3/4 cup of sugar
2 large eggs
1 tsp vanilla extract
1/2 cup of milk

Chocolate Glaze:
4 cups of powdered sugar
1/3 cup of bitter cocoa
3 l-ri butter
1/2 cup of milk
1-2 tbs Jamaican rum or white rum (optional but necessary!)

Decor:
2 cups of desiccated coconut

Mix the flour with salt and baking powder.
Slightly stir the butter and then add in the following order: the sugar, the eggs, the milk and the vanilla extract. Add in three steps the flour while mixing the composition until homogenizes. Pour into the baking tray (which was previously buttered and sprinkled with flour), then bake for 25-30 minutes until becomes slightly brownish. Take out of the oven and let it sit for 7 minutes, then flip it and set it up on a rack/grill. When it cooled down, cut it in 16 rectangular pieces – or into the size you would like – wrap each rectangular piece and put into the fridge for 2 hrs. You can even freeze them.
Ingredients for the chocolate icing are set on the “bain-marie”. Stir until the icing homogenizes, gets a paste like feel and is feels fine and smooth when touching it.
Each piece of cake is then dipped in chocolate icing(glaze) and rolled in coconut.

Tip: do not make the icing (glaze) too soft, as it will be rapidly absorbed by the spongy pastry.

laming11.1

Ţelină cu măsline / Celery stew with olives

telina9(for English version scroll down the page)

O mîncare tîrgoveaţă care face cinste oricărei vetre cu sau fără ifose şi pretenţii. O întîlneşti în Valahia, unde bucătăria Balcanilor încearcă să-şi revendice coroana supremaţiei în dauna celei neaoşe. Cert este că, la urmă, amîndoua se pupă şi ciocnesc un pahar de vin alb, aromat de căldura verii şi-a pămîntului.
Maica Lucia Nedelea, Stareţa Mânăstirii Nămăieşti-Arges, publică în 1996 o ” Carte de bucate pentru zilele de post”, material excelent editat şi scos sub aripa editurii Accolade print pro.
Maestrul nu a uitat nici el să amintească, în peregrinările sale scriitoriceşti, mîncărica asta absolut fabuloasă: un gust pe care nu-l vei uita, o aromă de mărar care domină pregnanţa celei de ţelină şi un fel de mîncare final care va satisface cerinţele celor mai exigente papile şi toane gustative.
Iată aici, una dintre cele mai bune reţete ale maicii stareţe:

Ingrediente:
6 ţeline mici(1,5 kg)
6 roşii
4 cepe
1 ceaşcă ulei(fie şi de măsline)
sare, piper
100 gr măsline(negre şi zbîrcite)
1 leg. pătrunjel
1 leg. mărar

Ţelina se curaţă de coajă şi se taie în felii groase de un deget. Ceapa se toacă. Se pun împreuna la prăjit în ulei, pe foc mic.
Roşiile se taie cubuleţe. Se adaugă la ţelină.
Cînd ţelina s-a înmuiat puţin, se adaugă şi piper şi 1 cană de apă; se lasă să fiarbă înăbuşit 1/2 de oră.
Dacă vreţi, scoateţi în vremea asta sîmburii măslinelor(dar sunt mai frumoase şi mai apetisante, rotunde şi durdulii).
Cînd mîncarea e aproape gata, se adaugă măslinele, să se umfle 5 minute, apoi se potriveşte de sare.
E bună oricum, şi caldă şi rece, cu verdeaţă presarată deasupra.
La fel se face şi iarna, dar cu suc de rosii. ”

telina4

A towns food at first, which honors any fireplace with or without any pretension. You can encounter it in Wallachia, where  Balkans’ cuisine tries to claim the crown of supremacy over the local one.
The fact is that, at the end, they are both kissing each other while having a glass of white wine, flavored by the heat of the summer and the breath of the earth.
Mother Lucia Nedelea, the convent of Namaiesti-Arges Monastery, published in 1996 a book of „Recipe for fasting days”, an excellent material, published and released under the protective wings’  of the publisher: Accolade Print Pro .
Master has not also forgotten to remind in her writings, this absolutely fabulous food .
A taste you’ll not forget, the dill flavor dominating the striking of celery and, a final dish that will satisfy the most demanding taste buds and mood.
Here it is, one of Mother Lucia’s best recipe ever:

Ingredients:
6 small celery roots (1.5 kg)
6 tomatoes
4 onions
1 small cup of oil
salt, pepper
100 gr olives (black and wrinkled)
1 bunch of parsley
1 bunch of dill

Peel the celery and cut it into thick slices of a finger size. Chop onion. Put them together to fry in oil on low heat.
Cut tomatoes into cubes. Add to the celery.
When the celery has slightly softened , add pepper and 1 cup of water then boil stifled  all for half an hour.
Meanwhile, if you want, you can remove the olives kernels (but they are more beautiful and attractive, as round and plump).
When the food is almost ready, add the olives, to swell for 5 minutes, then fix all with salt.
It’s good anyway, hot or cold, sprinkled with herbs.
The meal of celery with olive, as is done in winter, but with tomato juice instead of fresh tomatoes.
A taste you’ll not forget too soon, a dill flavor dominating the striking of celery and, a final dish that will satisfy the most demanding taste buds and mood.

telina5