Curmale, prune, mere, nuci şi foc într-o salată

sal.curmale3.1

Nu ştiu voi cum faceţi focul, însă, la mine în ogradă, se urmează un ritual foarte precis. Se începe prin a se curăţa vatra sobei de restul de cenuşă de la focul precedent, se rup cîteva foi de hîrtie dintr-o revistă (preferabil să nu fie cerate), se rulează şi se strîng uşor între palme, se plasează cît mai central pe vatră, peste ele vine o mînă bună de aşchii de lemn(preferabil de salcie) şi acum vine partea cea mai frumoasă: aprinsul chibritului şi, implicit al hîrtiei. Acum…ce să vă zic ? Că-s mai bune chibritele de Gherla? Că-s mai bune cele cu fosforul care nu se sfărîmă sau nu-ţi sare-n ochi? Că-s mai bune cele cu băţ de lemn? Dacă nici una dintre variante nu vă mulţumeşte atunci folosiţi o brichetă dintr-astea moderne, cu gît lung şi flexibil. Acelaşi rezultat il veţi obtine.

Vă veţi întreba, poate, unde vreau să ajung cu polologhia focului? Nu in paleoliticul superior cînd, cică, 2 pietre erau folosite pe post de chibrit, nici la Prometeu sau la zei dar nici în ograda pompierilor, asta-i sigur. Nu vreau decît să ajung la o revistă pe care am folosit-o pe post de material pirotehnic şi-n paginile căreia am găsit o reţetă de salată care mi-a luminat ziua. La propriu. Focul s-a făcut iar salata s-a modificat după chipul şi asemănarea mea.
Şi n-aş şti să vă zic ce a fost mai întîi?! Gustul de iaurt brusc îndulcit de pulpa de curmală, uşorul acrişor al mărului care taie din nebunia stafidei, amarul cu gust de sîmbure prăjit al nucii sau aroma de scortişoară care completează perfect un vin elegant şi de excepţie? Hmmmm…anyway, rezultatul final a fost peste umilele mele aşteptări .

sal.curmale4.1


Ingrediente(pt. 2 persoane):
1/2 măr roşu, acrişor, tăiat cubuleţe
o mînă bună de curmale, fără sîmburi
o mînă bună de stafide
1/2 de mînă de prune uscate, tăiate feliuţe
1/2 de mînă de nuci prăjite şi zdrobite
scorţişoară (după gust)
1-2 l-ţe iaurt gras şi foarte gros
50-100 ml vin Lacrima lui Ovidiu (nu-i reclamă, e un fapt întîmplat !)

Curmalele, stafidele şi prunele lasă-le să stea cîteva ore în vin apoi macină-le grosier şi amestecă-le cu restul de ingrediente. Porţionează compoziţia după propria dorinţă apoi pudreaz-o fin cu un praf de scorţişoară. Partea de decor e..la liberă inspiraţie şi alegere.

Creditele merg catre revista „Practic în bucătărie” şi la d-na Annamaria Borzsasi din Reghin, reţeta domniei sale fiind la pagina 40 şi…asta e cam tot ce pot să vă spun. Habar n-am care număr al revistei a fost deoarece copertele revistei se facură scrum.

sal.curmale6.1


Ingredientele originale propuse de d-na au fost:
600 gr mere
200 gr smochine
100 gr stafide
100 ml frişcă bătută
40 gr zahăr
scorţişoară după gust

Restul e deja istorie cum, istorie a devenit şi salata mea.

” Taci şi-nghite” / ”Shut up and eat”

taci.si-nghite1

(for English version scroll down the page)

Cam ciudat numele, nu? Dar, nu-ţi spune nici pe departe cam ce ar fi în spate. Ca să fiu corectă si absolut în ton cu ideea care stă la baza mîncării ăsteia, ei bine, zic ca e varianta elegantă a bulzului de Curmătura, o decadentă şi explozivă combinaţie de gusturi, texturi şi arome. Şi totul avînd la baza atît de banala dar geniala mamaligă românească.
Cine a inventat ‘Taci şi-nghite’ nu cred ca şi-a dat seama că deschide o cutie a Pandorei în care cîrnaţii, brînza şi smîntîna unsă, numa’ bine se lăfăie printre straturile mămăligoase şi galbene ca aurul toamnei.

taci-nghite5

 

Ingrediente (dupa bunul plac ):
mămăliga fiartă (nici moale, nici tare)
felii prăjite de cîrnaţ afumat şi picant
smîntînă grasă şi tare
brînza de oaie, uşor sărată
unt
ouă

Într-un vas, se aşează straturi:
-mămăligă
-cîrnaţ
-mămăligă
-feliuţe de unt, smîntînă şi brînză
-mămăligă
Se repetă de cite ori se vrea.Se termină cu stratul de mămăligă.
Deasupra, se fac niste adîncituri în mămăligă, adîncituri în care se sparg ouăle. Printre ouă se presară brinză şi cîrnaţ. Se dă la cuptor la 180-200 C pînă se rumeneşte frumos.
Poţi servi cu smîntînă sau….aşa cum este.
………………………………………………………

taci-nghite4

 

Weird name, right? But, it does not tell you about the meaning behind of it. To be absolutely correct with the idea that underlies this food, well, I say that’s the elegant version of the Bulz of Curmatura, a decadent but explosive combination of tastes, textures and flavors. And everything being based on so trivial but brilliant Romanian polenta.
Who invented ‘Shut up and eat’, well, I don’t think he realized that opened a Pandora’s box, where sausage, cheese and fatty sour cream are only good laied among the layers of polenta as yellow as the gold color of the autumn.

taci.si-nghite2
Ingredients (as much as you like ):
boiled polenta (not so soft and not so hard),

fried slices of smoked and spicy sausages
fat and thick sour cream
sheep cheese, slightly salty
butter
eggs

In a bowl, sits layers:
-polenta
-sausages
-polenta
-slices of butter, cream and cheese
-polenta
Repeat all how many times you want and if you want. Finish it with polenta. Make on the surface of it, some wholes where you’ll break the eggs. Among them, just  sprinkle with cheese and sausages.
Bake at 180-200 C until nicely browned.
You can serve it with an extra amount of cream or as it is.

***

 

O salată şi un poem / A salad and a poem

salata.lui.Mala

Domle, mă pocniră creaţiile! Nepastorale, că mde, poet nu e tot românul! Ca să vezi daravelă şi nu alta. Şi deschisăi calea inovaţiilor culinare care o făcură pe fiimea să-si vîre nasu’ sensibil în blid, uitîndu-se circumspect,  pe deasupra ochelarilor.
„Asta ce mai e ? ”
„Salată, darling, 100% naturală, fără urme de alune sau alergeni.”
„Glumeşti. Cum să maninc căpşuni cu brînză?”
”Tot aşa cum ai mîncat şi struguri cu brînză sau brînză cu dulceaţă.”

Şi-am rîs binedispusă cu gîndul la nebunia din farfurie. Şi, la buza furculiţei, inspiraţiile veniră buluc peste mine făcîndu-mă să mă simt urmaşul lui Shakespeare.
Şi onorai şi bucataria mea cu o salată şi-un poem de-ţi vine să-ţi întrebi cunoştinţele culinare(şi nu numai) :”chiar aşa să fie ?”

salatahalum2

Eating a salad  by Mala Mustăţea

A different taste…
But a common one.
It may be based,
On a very well done.

Those who eat it
(With a great presentation)
Possible to meet  a little bit
Their desired  temptation.

With strawberries and  cheese
Sliced lemon and black olives …
You’ll say :” One more please,
I love fresh mint leaves.”

Chili? And salt ?
Complete the entire.
Yes, this salad is all my fault.
How can it be if not a desire?

Pentru o farfurie(cu un design lăsat la inspiraţia de moment) :
1-2 căpşuni
2-3 măsline negre
1 felie de lămîie
2-3 felii de brînză halloumi
sare, piper, chilli uscat şi zdrobit
oţet balsamic şi ulei de masline(cîteva picături)
mentă proaspătă

” Cu un colţ de pită, un drob de sare şi-un pahar de apă să dai bineţe! „

pita5

-Şi dăi… să asude  grinda, fatoooo !!!!
Aşa striga nesimţitu’ de Gimi care stătea, picior peste picior, savurîndu-şi lenea şi ţigara. Şi mă privea.
-Fir-ai tu să fii de ghiavol ! Dă-te jos de-acolo şi treci şi bagă-ţi şi tu mîinile-n aluat! i-am strigat sufulcîndu-mi mînecile prea lungi ale tricoului, mîneci care nu vroiau domne’ să şadă la locul lor.

Frămîntam aluatul ăla de pită cu ardoarea minerului care dădea cu tîrnăcopul în rocă, ca să-şi lase mai apoi sudoarea în galeriile de sub pămînt şi să scoată aurul la suprafaţă. Învîrteam aluatu’ între pumni cu furia oţelarului care turna prima şarjă de oţel.
Şi toate astea le făceam cu pioşenia şi cu credinţa că  „cu un colţ de pită, un drob de sare şi-un pahar de apă să dai bineţe! „.
Că aşa zicea bunica oridecite ori făcea pită în cuptorul mare din curtea casei de munte. Iar noi, copchii, ne strîngeam ciurcel în jurul ei şi priveam coca albă care se întindea ca elasticul sub miinile negre, bătucite de vreme şi vremi. Mai furam cîte o bucăţică de aluat crud in timp ce bunica ne mai trăgea zîmbind cîte-o palmă de ştergar „măi ghiavolilor, o să vă doară burta”.

Şi foşneau poalele fustei ei scrobite cu slobozeală de făină albă, şi foşneau şi palmele ei aspre în timp ce făceau o cruce mare şi largă binecuvîntînd coca moale, la fel cum foşneau şi zîmbetele noastre în dimineţile de sîmbătă. Aburii ce ieşeau mai apoi din pita caldă ne dezmierdau nasurile. Peste tot şi toate, vocea egală a bunicii plutea a poveste.

I-am întins lui Gimi ştergarul pe care se hodinea pîinea proaspăt scoasă din cuptor. El rupse un colţ, îl încinse în sarea grunjoasă de pe dogul de lemn şi-l băgă în gură. Închise ochii şi, cu o plăcere aproape ghiavolească citită în ochii lui zise:
– „Dumnezeiesc gust!”

” Cu un colţ de pită , un drob de sare şi-un pahar de apă să dai bineţe! „ zîmbeau ochii bunicii văzîndu-şi ghiavolii năzdrăvani cum rup din pita aburindă şi-o mănîncă de parcă se băteau turcii la gurile lor.
„Dumnezeiesc gust” repeta iar Gimi uitîndu-şi şi lenea şi ţigara undeva …

pita7

Ingrediente pt. o piine : 500gr făină albă (sau de secară sau integrală sau combinată)
                 300-350ml apă călduţă (abia dezmorţită) pt. frămîntat
                 sare după gust (1-2 linguriţe rase)
                 drojdie (cam cît o nucă mare)
                 maia din aluat –  cît o „gogoaşă”
(….maiaua este o bucăţică de aluat, puţin aplatizată şi pudrată cu făină; este lăsată să se usuce ; se păstrează în făină.)

Peste drojdie şi maia se toarnă puţina apă călduţă(cît să le acopere) pentru a se înmuia. Se mai poate adăuga şi o linguriţă de zahăr. Cînd totul capătă aspect de „dospit” se toarnă peste făina amestecată cu sarea. Se adaugă cîte puţină apă călduţă, începînd să omogenizăm ingredientele de la marginea vasului (in care facem coca) înspre interior. Adaugînd apa, puţin cîte puţin, ne putem apuca să frămîntăm aluatul. Cu pumnul îl „zdrobim” vîrtos, apoi, cu degetele adunăm aluatul de pe margini spre interior.  Şi iar îl zdrobim şi iar îl adunăm.  Şi tot aşa pînă cînd rezultă o cocă elastică, omogenă. Se adună tot aluatul în mijlocul vasului, se pudrează suprafata acestuia cu făină,  apoi tot vasul se acoperă cu un prosop curat. Se pune într-un loc fără curenţi de aer; se înveleşte într-o pătură groasă.
Cînd aluatul şi-a mărit de două ori volumul, se împarte în vase unse cu ulei,  umplîndu-le doar de jumatate. Se mai lasă să stea la cald pînă aluatul creşte atît cît să umple vasul apoi se dau la copt la 180-200C, în cuptorul încălzit în prealabil(depinde şi de cuptorul pe care-l aveţi în dotare ). Cînd pîinea e aurie se scot vasele din cuptor, se acoperă cu un ştergar lăsîndu-le în acest fel aprox. 5-10 min apoi se scoate pîinea din forme; se lasă să se „odihnească” aşezînd-o cu vatra în sus.

pita2