Complicat de simplu: sandvisul cu rosii uscate si brinza / Dried tomatoes, mozzarella and basil sandwich

(for English version scroll down the page)
Azi n-am vrut nimic special,  cum nimic care sa-mi complice viata n-am acceptat de-un timp incoace.  Si-n bucatarelile mele de-a lungul historicelor retipise adunate din lumea satului si tirgului romanesc (sau de pretutindeni) ma duc inevitabil si instinctiv spre simplitate si rapiditate. Scopul ? Timpul prea scurt pentru alte cele, frumoase si dorite sufletului. Cauza ? Cred ca se identifica cu scopul. Si-ar mai fi o indaratnicie in fata snobismului si-a fitelor pe care le vezi, de cele mai multe ori, pe mesele romanilor.
Dar azi, cred ca am calcat si io olecuta intr-o strachina ceva mai moftangioaica desi e clar ca am incaltat cizma italica aprig parfumata de busuioc si bine propovaduita de-o mozzarella savuros de oachesa.
Sandvisul asta e de-o simplitate dezarmanta pe care nu vreau s-o complic cazind in cele mai desuete inflorituri gurmande.  Asa cum divinitatea ne-a creat dintr-o mina de argila desi avea la dispozitie toate binefacerile universului, asa facui eu sandvisul asta pacatos de bun prin insasi esenta lui. Si maretia lui sta in extraordinara alaturare de arome si simple texturi.
Bineinteles ca, de data asta, n-avusei cum sa mai zic…„mofturi, Monser, mofturi!”
 
Ingrediente:
discuri de aluat de foetaj, coapte apoi taiate in jumatate
frunze de salvie sau busuioc(proaspete sau uscate)
chimen
1-2 l-ri de ulei de masline( din conservaraia de rosii uscate, pregatita si pusa bine pentru iarna) in care se soteaza rapid frunzele de salvie sau busuioc, frunze care mai apoi  se indeparteaza. Asa, ca de-un pamplezir, se adauga chimenul apoi rosiile.  Se lasa pe foc pina se incing bine apoi se dau deoparte.
Discurile de foetaj se stropesc cu uleiul din tigaie apoi se umplu cu rosiile calde si mozzarella rupta in fisii.
Se poate servi cald sau rece, dupa dorinta, pofta sau putinta.
 
 

Dried tomatoes, mozzarella and basil sandwich

 

Today I did not want anything special, as for some time now I have not been accepting anything that could complicate my life. And during my endless cooking hours (using recipes gathered from the unique world of the Romanian Village or small town area), I inevitably and instinctively head towards simplicity and quickness.

What is the scope? There is never enough time to spare between cooking and other activities we usually call hobbies. But what is the reason? I think it merges into the scope. And there also is a sort of stubbornness against the snobbism and the show off you often see on the dinner table of the Romanians now a days.

But today, I think I became myself a bit more sophisticated by “wearing some Italian boots in the kitchen” and cooking with a mozzarella cheese to die for – of course, well dressed into the unmatched scent of the basil leaves.

This sandwich is of an un matching simplicity which in no case whatsoever I want to complicate by falling into the trap of sophistication. As God created us from a fist of clay (even if he had at his disposal all the goods of the Universe), I made this sandwich so heavenly good because I decided to keep it simple, to go again to the essence of the art of cooking. And its greatness, stands in its extraordinary mixture of aromas and textures.

This time, of course I couldn’t say: ” Whims Monşer, whims! ”

 

Ingredients:
discs of pastry dough, baked and then cut in half
sage or basil ​leaves​ (fresh or dried)
cumin
1-2 tbs​ olive oil (from dried tomatoes) ​in ​which quickly ​are ​sauté​d​ the sage or basil leaves. ​Then leaves are removed. ​
So, as a ​caprice​, add cumin then tomatoes. Let the​m on​ fire ​till they ​get hot​, ​then give them away.
Puff pastry discs are ​sprayed with oil from the pan and filled​ with hot tomatoes and mozzarella torn into strips.
It can be served hot or cold​.​
 
*****
Anunțuri

Oaspeti la masa: Rezidenta pentru virstnici, Baita-Bihor / Lamb giblets stew with polenta

 
(for English version, scroll down the page)
 
E un material ceva mai aparte cel de azi. O idee care iese oarecumva din tiparul celei pe care s-a construit „oaspeti la masa”, o idee care ma face sa aduc si sa adun in jurul oalei cam ce cred eu ca merita aratat lumii. De ce spun asta, ei bine, veti vedea. 
Loc pentru regrete, va spun din capul locului ca n-o sa fie. Cum, n-am regretat nici eu invitatia acceptata ca la botul calului si-ntre doua drumuri, invitatie concretizata printr-o vizita la Rezidenta pentru virstnici, Baita-Bihor. Acolo, a doua oara in viata mea, am avut parte de doua bucatareli maiastru injghebate: supa de gulii si vărzări cu lobode. Si, daca acel loc care mie mi-a oferit satisfactia incercarii si incununarii cu succes a abilitatilor mele extraprofesionale(umil si modest incercind a ma declara un ‘website builder’), ei bine, acelasi loc mi-a oferit o alta perspectiva in ceea ce priveste ingrijirile acordate seniorilor. Daca aveti curiozitatea sa stiti cam ce fac angajatii de acolo, care sunt conditiile de trai in acea rezidenta, preturi/tarife, ei bine, aici gasiti cam tot ce v-ar putea interesa.
 
Ca semn de respect si admiratie pentru centre de genul asta(prea putine din pacate), vin aci si acum si asez invitatia la masa. Iar oaspete mi-e rezidenta mai suspomenita. 
Si cu ce-as putea onora invitatia mai bine decit cu o sfiriiala dobrogeana atit de atemporala? 
O alta tocmeala de soi intr-ale bucatarelilor oieresti(si nu ma insel cind afirm asta), ca mai toate cele pregatite din fuga timpului, si tocanita asta se inscrie pe aceeasi linie. Parca reducind totul la practici stravechi, aproape ritualice, oierul muntilor a stiut sa faca fata vremii si vremurilor, traindu-si singuratate lui si-a mioarelor lui intr-o simplitate care bate de departe rafinamente de orice soi.
Fie c-o maninci la ceas de seara tomnatica, fie ca-i in miez de zi torida de vara, te va face sa dezmierzi cu imaginatia amintiri demult apuse intr-un trecut care-si face veacul peste veacuri.
Si toate intimplindu-se doar alaturi de minunea scoborita direct din muntii stravechi ai Dobrogei taman in coltul celalalt de tara, intr-o zona unde confluentele si influentele de orice soi se inchina atit rasaritului cit si apusului.
 
 
 
maruntaie de miel si ceva carne de la coada si git
3 l-ri de unt
1 polonic de smintina groasa
2 cepe tocate
sare dupa gust
 
Taie maruntaiele si carnea de dimensiunea unor imbucaturi, sareaza-le si lasa-le sa stea vreo ora.
Intre timp se pune de-o mamaliga ceva mai tarisoara (clasica 2 l apa pt. 500 gr malai).
Se pun ceapa si carnea la calit, la foc molcom. Cind carnea s-a rumenit oleaca se adauga smintina apoi se mai lasa pret de-un sfert de ceas la foc mic, asta asa ca sa-si bulbuceasca aromele si gusturile.
Mamaliga se rastoarna pe-un fund de lemn, mare si sanatos si stropit cu nitica apa. Aplatizeaza usor mamaliga,cu o lingura de lemn, apoi scobeste in mijlocul ei o adincitura in care torni sfiriiala.
Asa, ca de-un moft(deci nu-i musai), se ploaie deasupra cu ceva patrunjel verde tocat.
Indicat e a se minca fierbinte toata nebunia asta de tocanita sau cum vreti voi s-o numiti. Iar linga ea, musai sa facem sa sfiriie si-un alb sau un rose sec, plin de aromele pamintului si-ale soarelui ca-i musai a fi innobilata lucrarea, nu-i asa ?
 
 sfiriiala2
 
 
Lamb giblets stew with polenta
 
 
 
lamb innards/giblets and some meat from the tail and neck
3 tbs butter
1 ladle of thick sour cream
2 onions, chopped
salt to taste
(polenta)
 
Cut giblets and meat on the size of a bite, salt them and let them away for an hour.
Meanwhile, make your polenta (the classical one: 2 l water for 500 gr corn flour).
Place onions and meat to cook on slow fire. When your meat has browned add the sour cream then let all to simmer, for a quarter of an hour.
Polenta is overturned on a large wooden chopping board or a plate sprayed with a bit of water. Slightly flatten polenta with a wooden spoon, make a dent in the middle of it and pour in this stew called Dobrogean sfiriiala. Let all snow with a bit of chopped parsley(if you want).
It is served hot. How about a white wine, maybe a classical and dry Jidvei, would be a perfect choice ?
 
A bit of history:
Dobrogean sfiriiala, in a free translation may be called as a kind of „bubbled”food. What’s the meaning ? I really have no idea but, it is a specific mountain food made by  Dobrogean shepherds, being encountered only there, in the S-E part of Romania.