Arhive categorie: desert

Cind Dumnezeu a creat lumea…

inghetata cu miere

… cu siguranta s-a gindit si la inghetata.
Mai intii ne-a facut pe noi, in ordinea binecunoscuta (desi inca nu se stie cine a fost mai intii, Adam sau Eva), a mai trebaluit el ce-a mai trebaluit prin oalele bucatariei celeste fabricind celelalte vietuitoare apoi, in deplin accord cu filosofia divina, se gindi sa le dea ceva celor dintii, ceva cu care sa se indoape linistindu-le constiinta colesterolului si-a diabetului. Si asa aparu inghetata!

Nimic trivial, nimic ilegal, nimic josnic. O placere absoluta cum absoluta e minunea in sine. Un ceva care niciodata nu e destul. Un ceva ca alte ceva-uri care te trimit direct in bratele unui creier reptilian care-si freaca palmele, a bucurie, asteptind.

Nu stiu voi cum sunteti insa eu, cind ma gindesc la cele lumesti si bune de virit in stomac, pun inghetata pe picior de egalitate cu ciocolata cu menta si cu pizza.
Si, inca o data ma gindesc la pacat si pacatos ca la o relatie invincibila, un acord bilateral semnat si parafat in buna regula.

Mai zilele trecute eram la o sueta cu un bun amic. Amintiri depanate, conversatie de rutina, o stacana de fresh de lime cu zmeura si-un darab imens de inghetata.
– Auzi fato, cind toata lumea din jur o ia razna de-a binelea, mai ai doar inghetata. Si lingi la ea ca apucatu’, in fiecare zi, ca altfel ti se topeste printre degete. Asa-i si viata. O inghetata pe bat.
– Exista probleme pe care doar inghetata si cafeaua le rezolva… stii si tu asta.
Si-am inceput sa rid.
– E buna inghetata asta a ta. Nimic sofisticat, nimic a la grande chef cu snobisme si blazoane inutile. Are insa un mare merit, se duce exact acolo unde trebuie.
Rizind savuram ceea ce era o inghetata de iaurt cu miere de tei si alune prajite, o nebuloasa perfecta in perfectiunea calda a unei zile de primavera, zi in care doi vechi prieteni puneau tara la cale.
– Ma simt ca-n bancul ala cu bordelul, il stii ?
– Nope.
– Cica, in Moldova, la un bordel, era un anunt mare la intrare: Vă rugăm sî viniț cu dînşili sculate, că n-avem timp di jiujuleli! “
– Hahahaha! Si care-i legatura?
– Fata draga, moldovencele sunt business oriented… Din vorbe si priviri te fac de nu mai ramii nici cu chilotii pe tine. Asa-i si inghetata asta a ta.  Singura diferenta e ca … e free. Esti moldoveanca cumva?

inghetata cu miere1

*

2 albuse
200 ml smintina pt frisca (30% grasime)
2 linguri zahar brun
1 l-ta de extract de vanilie(optional)

Se bat impreuna in robot. Se amesteca cu iaurt gras, cam 500 gr.
Se stratifica intr-o forma, stropind fiecare rind cu miere de tei si alune prajite si zdrobite.

Se da totul la congelator pret de citeva ore sau pina se intareste. Inainte cu aprox. 30 de min de-a o servi, se scoate la temperatura camerei.
Cind se serveste, se stropeste inghetata cu miere si alune .

*

PS.

  1. rog prietenele moldovence sa nu considere un afront scriitura de azi
  2. inghetata asta intra in categoria Mala’s cuisine (adica ii apartine)
  3. o sa va vorbesc cu alta ocazie despre inghetata-granita de dude, a fie-mii, asa cum v-am vorbit aici despre inghetata de brinza de capra

Te iubesc asa cum grasunul iubeste ciocolata !

negresa-003

 

Bai frate, cineva zicea odata ca lumea e proasta atunci cind aseamana ciocolata cu sexul pentru ca sexul poate fi bun sau rau insa ciocolata e doar una, adica …buna. Punct.
Sa-i dau dreptate? Da, atita timp cit ciocolata e ceva mai mult decit mincare! E dincolo de senzatie, de gust, de timp. E esenta azteca a nemuririi. E ceva ce alina, ceva ce promite dincolo de imaginatie, ceva ce trece de pacatul primar… E ea si atit, indiferent de forma, gust, aroma, textura.
La doi ani dupa divort, ciocolata a fost cea care m-a ajutat sa renunt la tigari. Datorita ei am renuntat la o placere in favoarea alteia. Si nu pot spune ca a fost tradare atita timp cit dragostea la prima vedere persista inca. Sunt fan ciocolata buna, fan ciocolata cu menta si nu numai… si nu cred ca-mi voi schimba prea curind placerea.
In „Cartea indulgentelor divine”, Elaine Sherman avea un pasaj absolut fantastic in care descria rolul ciocolatei ca un potentiator-catalizator al secretiei de hormoni ai fericirii, ce altceva decit renumitele endorfine cu rol antidepresiv? Mergind mai departe decit Elaine, incerc sa vad lucrurile precum un bun amic care spunea ca, atunci cind intilneste oameni, incearca sa-si compare starile pe care le are cu acelea prin care trece atunci cind maninca ciocolata. Ciudat nu?
Lucrurile sunt mult mai simple, zic si eu: totul tine de acel creier primitiv pentru care placerea tine de doua aspecte…mincare si sex. Cam asa e si cu ciocolata. Si, cum sa nu ciulesti urechile atunci cind cineva iti spune ca te iubeste asa cum grasunul iubeste ciocolata ?
Dincolo de polologhia voit sau ba p(i)sihologica, ma gindii sa transcriu transform acilea o reteta de negresa tipica intr-una atipica, adica nici braziliana, nici frantuza, nici romaneasca si nici africana. E una tipic a la Mala, cu ingredientele adunate halandala si cu rezultatul pe masura imaginatiei fara limite si-a asteptarilor. Ca asa-i sta bine lucrului bine facut sa fie: de-o simplitate fara egal si-un gust pe masura.
*
negresa-008
*
Asadar:
Intr-o tigaie antiaderenta pune la foc mediu:
-1 cana de zahar din cel mai nerafinat sau mai brun
-1 tableta si jumatate de ciocolata buna, fina, cu mai mult sau mai putina cacao in compozitie, fara umplutura
-1/2 de cana de ulei
Amesteca. Cind s-a omogenizat totul da deoparte de pe foc si adauga: 2 oua mari, o priza buna de sare, 2 linguri de esenta de vanilie sau rom de buna calitate(merge si-un rom alb), 1 praf de copt, 2 linguri cacao si 3/4 cana de faina. Amesteca si toarna totul intr-o tava nu prea mare, unsa si infainata bine. Da la copt la 180-200 grade C pt 20-25 de minute. Eu am lasat doar  vreo15 minute.
Invelisul usor crocant si miezul moale si ciocolatos „face toti banii” minunii negre chiar daca aspectul lasa de dorit.
Sau poate, in asta consta esenta simplitatii ?
*
Alte materiale asemanatoare:

Ciocolata si Jacques Derrida

Picture1094

Ciudata experienta avusei azi, un dialog fara cap si coada cu un domn. Interesant de altfel.  Flirt cu retineri? Habar n-am. Fara nimic concret sau la obiect, asa cum sta bine incepatorului in arta cuvintului. Si nu numai. Ca doar n-o fi asa ceva in amor! Zic.
Si, ca o tembela asociere a tot si toate, l-am adus in ecuatie pe Jacques Derrida. Se putea? Iar zicerea lui nezicere, ramase undeva in virtualitate… “In speech one is blind”. Fara niciun preambul la vesnicia legendei, mitul lui Echo si-a lui Narcis ma bintui.
Cam intre aceleasi repere si coordonate am avut dialogul cu domnul in cauza, asa ca, monsieur Derrida se lipi de mine si de sufletul meu ca varul pe perete. 
Iar farfuria cu ciocolata de casa fu doar o cireasa de pe o… poveste care s-a mulat perfect pe momentul de poveste!
Vorba lu’ fie-mea: „nu stiu cum se face ca, la tine, tot ce e in farfurie e bun, ingrasa, creaza dependenta si-i de poveste!”
 
Picture1090
 
Ingrediente:
 
1 cub de unt, cam 50 gr
1 conserva de lapte condensat indulcit, cam 390-395 gr
ciocolata neagra, cam 400 gr, rupta bucatele
1/2  praf de sare
arome dupa dorinta si putinta
nuci tocate sau alte fructe confiate, ca umplutura sau design
povesti despre Echo si Narcissus
 
Untul si laptele condensat se pun intr-un vas care merge la microunde pt 2 minute. Se scoate si se adauga ciocolata si aromele. Se omogenizeaza toate apoi se rastoarna amestecul intr-o forma unsa cu unt. Se implinta in ciocolata nucile sau fructele. Se da la rece pret de vreo 2 ore. Se portioneaza dupa dorinta.
Povestile-s de spus la gura sobei.
Picture194
 
PS: mama avea o reteta fantastica de ciocolata de casa. Cind o sa gasesc reteta in tot teancul de caiete ramase de la ea o sa fac un update la materialul aci de fata
*

De la Adam si Eva la placinta cu gutui/From Adam and Eve to Quince pie

 

gutui coapte4
(for English version scroll down the page)
Undeva intre Marea Caspica si Marea Neagra si-a gasit casa o saminta de ‘mar de aur’. La inceput salbatica, saminta se gindi sa-si inalte falnic puterea si sa-si scoata semet capul in lume strigindu-si victoria. Multi o vazura, multi o rivnira, multi se bucurara de darurile pe care ea le oferea lumii.
Inainte de Hristos,  grecii se gindira s-o pomeneasca in scrierile lor desemnind-o ca facind parte din ritualul de nunta. Naturalistii antici se gindira ce se gindira si pe loc o numira ‘marul vrabiutei’ sau ‘marul de aur’. Mesopotamienii se hotarira s-o aduca in ograda lor si s-o cultive, undeva la nord de Irac, intre Tigru si Eufrat. Povestea si istoria s-a scris. Crescuta si adaptata pentru a bucura sufletele, limbile si imaginatia(si asta cu mult inainte ca marul sa existe pe acele paminturi), galbena gutuie a fost cintata de Solomon in ale lui Cintari.
Si-o intrebare, mai mult decit retorica incepe sa-si tese cale pe limba: chiar a muscat Eva din marul interzis in acea Gradina a Edenului ? Unii istorici, intelepti le-as zice eu, cred ca posibila tentatie din Gradina Raiului n-a fost altceva decit o gutuie. Cum, n-a fost altceva nici marul daruit de Paris frumoasei Afrodita. Sa mai pomenesc de darul facut Ioanei d’Arc la sosirea in Orleans dupa ce i-a eliberat pe francezi de sub dominatie engleza ?
In Slavonia, cind un copil se naste, se planteaza un pom de gutui, ca simbol al fertilitatii, dragostei si-al vietii. Iar Plutarh, in ale lui „Vieti”, spune ca Solon ar fi decretat ca mirele si mireasa sa fie inchisi impreuna in pivnita si sa manince impreuna o gutuie.
Frumos, nu ?
De la Adam si Eva am trecut la o placinta cu gutui. Absolut dementiala. Nu stiu daca a mai facut-o cineva inaintea mea cum, nu stiu daca va fi pe placul multora care, probabil, se gindesc la acreala fructului. Va spun ca nu e asa precum va ginditi. Vin si va mai spun ca e o placinta de o finete desavirsita in ciuda asprimii foilor si-a cuvintelor, de o savoare inimaginabila si de-un gust pe care-l veti tine minte.
Pentru mine, placinta asta, un produs 100% Mala, e un suprem gust intre cele ‘placintesti’. La fel cum e si cel al placintei cu brinza dulce si vanilie.
gutui coapte5

Ingrediente:

1 pachet de „Foi de placinta”
10 gutui medii
zahar
scortisoara
gris pt. presarat pe foi
ulei pt. stropit foile si tigaia
Gutuile spala-le, pune-le intr-o tava si da cu ele la copt, in cuptor, pt. 30-40 de minute. Scoate-le si lasa-le sa se raceasca pt. o vreme.
Fiecare foaie stropeste-o cu ulei, presar-o cu gris, rade mare cite o gutuie, presara generos cu zahar, scortisoara dupa gust apoi ruleaz-o. Coace-le in tigaie dubla(cu capac cu functie de tigaie si el) si stropite cu ulei, cite 10 minute pe fiecare parte, la foc mic. E mai mult decit suficient.
Daca nu incap sulurile in tigaie, taie-le in doua.
Cind sunt reci, presara-le cu zahar pudra.
Idee: foile de comert nu se preteaza la copt in cuptor fara o cantitate apreciabila de grasime, altfel vor fi uscate si mai mult decit deranjante la mincat.
gutui coapte3
„The homeland of the quince lies between the Caspian Sea and the Black Sea, a mountainous region called the Caucasus that touches northern Turkey and Iran as well as Southern Georgia. A knobby, irregular shaped variety still grows wild in this part of the world.
Mention of quince appears in Greek writings about 600 BCE as a ritual item in wedding ceremonies. Pliny, a Roman naturalist and writer of the first century CE, was familiar with quince and mentioned it when he described the Mulvian variety, a cultivated quince, as the only one that could be eaten raw. Columella, another ancient naturalist, describes three other varieties he names as the sparrow apple, golden apple, and the must apple.
Cultivation of the quince began in Mesopotamia, an area now Northern Iraq between the Tigris and Euphrates Rivers. Between 200 and 100 BCE, this „golden apple” was cultivated by the Greeks as it traveled into the Eastern Mediterranean. The quince was actually cultivated prior to the apple and reached Palestine by 100 BCE. Reference to the apple in the Song of Solomon may not have been an apple at all but might have been a quince instead.
Did Eve really bite into an apple that she plucked off the forbidden tree of knowledge of good and evil in the Garden of Eden? No specific name is given to the fruit she tasted from that tree, though apples are mentioned later in the Bible. Some historians believe Eve’s fruit of temptation might have been a pomegranate or possibly even a quince.
In Slavonia (Croatia) when a baby is born, a quince tree is planted as a symbol of fertility, love and life. In the Canary Islands and some places in South America, a quince is used to play an informal beach toss-and-swim game, usually among young teens. When mixed with salt water, a mature quince will turn its sour taste to sweet. The game is played by throwing a quince into the sea. All players race to catch the quince and whoever catches it, takes one bite and tosses the quince again, then the whole process gets repeated until the quince is fully eaten. Ancient Greek poets (Ibycus, Aristophanes, e.g.) use quinces (kydonia) as a mildly ribald term for teenage breasts. Although the book of Genesis does not name the specific type of the fruit that Adam and Eve ate from the tree of knowledge of good and evil in the garden of Eden, some ancient texts suggest Eve’s fruit of temptation might have been a quince. This was referenced during the Jeopardy  scene of the film White Men Can’t Jump. In Plutarch’s Lives, Solon is said to have decreed that „bride and bridegroom shall be shut into a chamber, and eat a quince together.”
The film El Sol del Membrillo (1992) is a documentary about a painter, Antonio López García, who spends September through December painting a quince tree in his garden.”
(Wiki source)

Ingredients:

10-12 sheets of pie
10 medium quinces
sugar
cinnamon
semolina for sprinkled on sheets
oil for sprayed on sheets and pan
Wash quinces, put them in a baking pan and bake them into the oven for 30-40 minutes. Take them out and let them cool for a while.
Sprayed with oil each sheet of pie, sprinkle it with semolina, grate a quince on each, sprinkle all generously with sugar and cinnamon. Roll then the pies. Put them in a double frying pan (with lid according to the pan), sprinkle with oil and fry, on low heat, for 10 minutes on each side. It’s more than enough.
If the rolls do not fit in the pan, cut them in half.
When cold, sprinkle them with powdered sugar.
gutui coapte6

 

Compot de mere cu arome bahice

 

compotmere2

Nu stiu altii cum sunt dar…cam asa incepe povestea lui Creanga. Asemeni lui, am si eu povestile mele(„moldovenesti”) care mi-au leganat copilaria cu dulcele grai al imaginatiei dusa pina la granita cu fantasticul. Asemeni lui Creanga, am povestile care se spun in taina la gura sobei sau te lauzi cu ele de ti se umfla-n pene,  nemasurat, orgoliul.

Ca orice poveste, cea de azi are dramul ei de adevar si fictiune. O pot spune tainic, la gura sobei, in speranta ca doar Sfintul Ilie o va auzi si ma va ierta ca am mincat merele inainte de 20 ale lui Cuptor si ca nu le-am dus mai intii la biserica, in buna traditie a unui sat romanesc. Ca doara roadele din pomul domniei sale fusera…
Daca Alexandru cel Mare a cautat in India si Persia ‘apa vietii’ gasind in schimb merele si-a facut din ele o poveste de viata, asa vin si eu si spun, in gura mare, povestea de poveste despre un mar cretesc si-un vin alb.

compotmere5

Asa cum getii au invatat sa cinsteasca „Aur Mara”, asa cinstesc si eu azi marul, cu un compot din care sa iau o gura sanatoasa, sperind ca nu se va mai intimpla ceea ce s-a intimplat cu multi, multi ani in urma, atunci cind, dupa degustarea lui, am cazut intr-un somn cu reverii si reverente la adresa unui comportament ce tine de tarimul lui Bachus.

Ingrediente:

1 kg mere cretesti sau orice alt soi acrisor, fara coaja si simburi si taiate in patru
700 gr zahar
1 baton scortisoara
300 ml apa
700 ml vin alb, licoros, dulciu si parfumat
1 l-ta coaja de lamiie
Merele se fierb cu restul de ingrediente pina se inmoaie. Se scot cu grija din lichid si se pun deoparte. Siropul se continua sa se fiarba pina capata ceva consistenta. Se adauga 1 l-ra apa de flori *,  se amesteca de citeva ori apoi se toarna peste mere.

compot

Amintirile mele legate de compotul asta sunt variate si amestecate, ca sa nu spun confuze. Stiu ca avea un gust demential de bun care te indemna la nesimtire ca apoi, daca depaseai masura, sa-ti dea cu tifla facindu-te sa te intrebi „ce naiba sa-ntimplat”…Si cam atit. Si era o zi senina si torida de vara.

Atmosfera faina de petrecere si restul …. stiti voi.

 

Legenda:

* In alt material o sa va arat cum, in bucataria proprie, se poate face apa de flori. Costurile ? Minime fata de cit ati plati, in magazinele de profil, pentru o sticluta.

 

Lapte de pasăre sau ‘Insule plutitoare’ ? / Floating islands

laptepasare20.1

 

(for English version scroll down the page)

Care poate fi legătura dintre insulele naturale plutitoare, laptele de pasăre şi celebra sabie a regelui Arthur ? Poate doar cuvintele, fantezia şi legendele care învelesc într-o aura de mister Avalonul pot să răspundă. Poate doar fantezia carturarilor poate spune dacă Avalon a fost gradina Raiului unde Arthur şi-a alinat rănile bătăliei de la Camlann. 

Poate doar cofetarii francezi pot răspunde la întrebarea de ce numele unui desert poartă rădăcina mitică a unei legende iar gustul, fineţea şi rafinamentul dat de simplitate  te trimite direct în paradis…pentru că ăsta e laptele de pasăre. Cine i-a dat numele ăsta nu se ştie, cum nu se ştie de ce, în terminologia internaţională a deserturilor, poartă un alt nume straniu : insulele plutitoare .

Pentru „gogoaşe”:
2 albuşe bine bătute cu 1/2 l-ră zahăr şi 1/2 l-ţă extract de vanilie

Se iau, cu o lingură de metal, ‘gogoşele’ de albuş care se pun să fiarbă cam 1 minut în 400-500 ml lapte. Se întorc pe ambele părţi apoi se scot pe un platou.

Pentru cremă:
Acelaşi lapte, fierbinte, se toarnă cîte puţin peste un amestec făcut din 2 gălbenuşe omogenizate cu 4-5 l-ri de zahăr, 1/2 l-ţă extract de vanilie şi un praf de sare. Se ţine amestecul lichid pe bain-marie pînă capătă o oarecare consistenţă. Se toarnă într-un bol, apoi, la suprafaţa lui se pun ‘gogoaşele’ de albuş.
Se serveşte rece sau la temperatura camerei. Cine doreşte, poate ‘stropi’ totul cu un sirop de trandafiri sau de mure sau de fructe de padure sau….

laptepasare18.1

Natural floating islands may have been the source of many „disappearing island” legends, such as those surrounding Avalon. According to Geoffrey in the Historia and much subsequent literature which he inspired, Avalon is the place where King Arthur is taken after fighting Mordred at the Battle of Camlann to recover from his wounds. The Historia also states that Avalon is where his sword Caliburn (Excalibur) was forged.

„The island of apples which men call “The Fortunate Isle” (Insula Pomorum quae Fortunata uocatur) gets its name from the fact that it produces all things by itself; the fields there have no need of the farmers’ plough. There is no agriculture, except what nature provides. Of its own accord it produces grain and grapes, and apple trees grow in its woods from the close-clipped grass. The ground of its own accord produces everything instead of merely grass, and people live there a hundred years or more. There, nine sisters ruled by a pleasing set of laws, laws brought to them from our country”

By comparison, Isidore’s description of the Fortunate Isles reads:
„The name of the Isles of the Fortunate signifies that they bear all good things, as if they were blessed in the abundance with their fruits. Serviceable by nature (Sua enim aptae natura pretiosarum poma silvarum parturiunt) their hilltops are clothed with vines growing by chance; in place of grasses, there is commonly vegetable and grain. Pagan error and the songs of the secular poets have held that these islands to be Paradise because of the fecundity of the soil. Situated in the Ocean to the West of Mauretania, they are separated by the sea waves. In medieval geographies, Isidore’s Fortunate Islands were identified with the Canaries”

It can be a lost island or can be a sweet stuff, the mystery remains because……
A floating island is a French dessert consisting of meringue floating on crème anglaise (a vanilla custard). The meringues are prepared from whipped egg whites, sugar and vanilla extract then quickly poached. The crème anglaise is prepared with the egg yolks, vanilla and hot milk, briefly cooked.
The whites can be shaped with spoons and allowed to cook gently in boiling sweetened milk with vanilla flavoring. A custard is made using milk, sugar, vanilla and egg yolks; the mix is cooked in a bain-marie for a few minutes, but must remain thin enough to pour. The custard is topped with the egg whites dumplings. The dish is served at room temperature or cold.
Usually the milk mix is thin, almost liquid and the dumplings „float” on top.

For  ‘dumplings ‘:
2 white eggs, well beaten with 1/2 tbs sugar and 1/2 tsp of vanilla extract
-some about 400-500 ml of boiling milk ( it’s used for custard also)

Custard:
2 egg yolks
4-5 tbs of sugar
a pinch of salt
1/2 tsp of vanilla extract

When milk starts to boil add ‘dumplings’ of whites, taken with a metal spoon. Let’em there for 1 minute. Turn them on both sides and then, remove all of them on a plate.
The same hot milk is poured in small quantities over the mix made from de rest of the ingredients for custard. Boil all in bain-marie for few minutes till the creme gets a thin consistency.
If you like, you can sprinkle all over with a rose syrup or a blackberry syrup or a berries syrup or…whatever syrup you prefer.

laptepasare28.1

 

Salcîm prăjit / Fried acacia flowers & wild berries ice cream

salcim3.1

(for English version scroll down the page)

Pentru că niciodată nu am acceptat viaţa ca pe un simplu fapt banal, încerc să găsesc mereu cîte ceva care să-mi facă existenţa preaplină de miracolul lucrurilor simple din jurul meu. Pentru că da, cred cu tărie că în lucrurile simple stă esenţa vietii.

La fel a fost şi în 23 mai. Aparent un fapt banal. Oraşul Valea lui Mihai din Bihor îşi sărbătorea existenţa. Sub denumirea deja cunoscută de  „Sărbătoarea salcîmului în floare”, s-a întîmplat să găsesc o manifestare cu un rol mai mult decît simbolic, în care bucuria de viaţă de pe feţele copiilor dar şi ale adulţilor era lesne de citit. Cu un ritual deja cunoscut , ce mergea de la religios spre laic pe drumul atît de cunoscut al împăcării cu sine dar şi cu ceilalti.

Şi, ce poate fi mai frumos, decît o sărbătoare a primăverii în care parfumul de alb pur îţi pătrunde pielea lăsîndu-te pur şi simplu fără glas? Şi atunci am înţeles versurile baladei lui Tudor Gheorghe ca pe un arhietip al renaşterii şi-al vietii, în care, nebunia salcîmului merge mînă-n mînă cu roua dimineţilor de mai şi cu păsările aiurite.

La o săptămînă distanţă,  mi-am răsfăţat sufletul şi papilele gustative cu o reţetă absolut românească la care am vrut să adaug ceva din decadenţa meridională a Italiei. Aşă că, salcîmul meu prăjit vine să completeze o îngheţată, la fel de salbatică ca şi  fructele de padure pe care le conţine.

Ingrediente:

buchete de salcîm, spălate uşor şi scurse de apă

aluat pentru clătite

îngheţată

ulei de măsline

Buchetele de salcîm se tăvălesc cu grijă prin aluatul de clătite, se scurg de surplusul de aluat apoi se prăjesc în ulei. Se servesc calde sau reci, alături de îngheţată sau de ce vreţi voi să le serviţi.

Şi fără îngheţată sunt extraordinar de gustoase, fiind niste gogoşele de o fineţe exemplară.

 

salcim2.1

Because I never ever accepted the life as being a trivial and a simple fact, I always tried to find something to make my existence ‘overflowed’ by the miracle of simple things around me. Because yes, I strongly believe that the essence of life lies in simple things.

As it was on May 23rd. Apparently a trivial fact. Mihályfalva city of Bihar, Valea lui Mihai city, from Bihor County (the western part of Romania) celebrated their existence.

Already known as „The Festival of Acacia flowers”, it happened to find an event with more than a symbolic role, in which, the joy of life on the faces of children (and the adults as well), was easily readable.

Already with a familiar  ritual that went from religious to a laic expression, the festival was much on the known road of reconciliation with itself and discover new meanings. What could be more beautiful than a celebration of spring in the scent of a pure white, entering your senses and leaving you simply speechless? And then, I got the meaning of Tudor Gheorghe’s lyrics as an archetype of rebirth and life, in which the blossom of the acacia flower madness goes hand in hand with the May’s mornings dew and silly birds. A week away, I spoiled my soul and taste buds  with  an absolutely old Romanian recipe that I wanted to add to it, something decadent from the southern spirit of  Italy.

So, my “fried acacia” comes along with an ice cream, as wild as the berries from inside.

 

Directions:

bunches of acacia flowers, washed and drained of water

dough for pancakes

ice cream

olive oil

 

Wallow carefully the acacia bouquets through the dough, drain the excess of it and then fried them in oil. Serve them warm or cold with ice cream or however you feel like you want to serve them.

Without ice-cream they are extremely tasty too, tasting like small donuts of an exemplary finesse.