Te iubesc asa cum grasunul iubeste ciocolata !

 

Bai frate, cineva zicea odata ca lumea e proasta atunci cind aseamana ciocolata cu sexul pentru ca sexul poate fi bun sau rau insa ciocolata e doar una, adica …buna. Punct.

Sa-i dau dreptate? Da, atita timp cit ciocolata e ceva mai mult decit mincare! E dincolo de senzatie, de gust, de timp. E esenta azteca a nemuririi. E ceva ce alina, ceva ce promite dincolo de imaginatie, ceva ce trece de pacatul primar… E ea si atit, indiferent de forma, gust, aroma, textura.

La doi ani dupa divort, ciocolata a fost cea care m-a ajutat sa renunt la tigari. Datorita ei am renuntat la o placere in favoarea alteia. Si nu pot spune ca a fost tradare atita timp cit dragostea la prima vedere persista inca. Sunt fan ciocolata buna, fan ciocolata cu menta si nu numai… si nu cred ca-mi voi schimba prea curind placerea.

In „Cartea indulgentelor divine”, Elaine Sherman avea un pasaj absolut fantastic in care descria rolul ciocolatei ca un potentiator-catalizator al secretiei de hormoni ai fericirii, ce altceva decit renumitele endorfine cu rol antidepresiv? Mergind mai departe decit Elaine, incerc sa vad lucrurile precum un bun amic care spunea ca, atunci cind intilneste oameni, incearca sa-si compare starile pe care le are cu acelea prin care trece atunci cind maninca ciocolata. Ciudat nu?

Lucrurile sunt mult mai simple, zic si eu: totul tine de acel creier primitiv pentru care placerea tine de doua aspecte…mincare si sex. Cam asa e si cu ciocolata. Si, cum sa nu ciulesti urechile atunci cind cineva iti spune ca te iubeste asa cum grasunul iubeste ciocolata ?

Dincolo de polologhia voit sau ba p(i)sihologica, ma gindii sa transcriu transform acilea o reteta de negresa tipica intr-una atipica, adica nici braziliana, nici frantuza, nici romaneasca si nici africana. E una tipic a la Mala, cu ingredientele adunate halandala si cu rezultatul pe masura imaginatiei fara limite si-a asteptarilor. Ca asa-i sta bine lucrului bine facut sa fie: de-o simplitate fara egal si-un gust pe masura.

*

*

Asadar:

Intr-o tigaie antiaderenta pune la foc mediu:

-1 cana de zahar din cel mai nerafinat sau mai brun

-1 tableta si jumatate de ciocolata buna, fina, cu mai mult sau mai putina cacao in compozitie, fara umplutura

-1/2 de cana de ulei

Amesteca. Cind s-a omogenizat totul da deoparte de pe foc si adauga: 2 oua mari, o priza buna de sare, 2 linguri de esenta de vanilie sau rom de buna calitate(merge si-un rom alb), 1 praf de copt, 2 linguri cacao si 3/4 cana de faina. Amesteca si toarna totul intr-o tava nu prea mare, unsa si infainata bine. Da la copt la 180-200 grade C pt 20-25 de minute. Eu am lasat doar  vreo15 minute.

Invelisul usor crocant si miezul moale si ciocolatos „face toti banii” minunii negre chiar daca aspectul lasa de dorit.

Sau poate, in asta consta esenta simplitatii ?

*

Alte materiale asemanatoare:

– Ciocolata si Jacques Derrida

– Povestea unor trufe

– Tavalita romaneasca sau Lamington cake