Arhiva etichetelor: various

Camus si sarmalele cu prune uscate

sarmale_post3.1

*

De cind lumea si pamintu’, lucru’ bun vine la pachet, parca, cu cel rau, sau unu dupa altu’.

Asa fuse saptamina trecuta. Dupa agitatia cu vinzarea casei din Bihor am fost anuntata de decesul unei rudenii, destul de apropiata mie. Si, cum datoriile nu sunt doar cele lumesti, am purces spre acele meleaguri pe care, fie vorba intre noi, n-as prea mai vrea sa le bat cu pasu’. Prea curind.

Profund marcata de eveniment si cu gindul la multele care ma facura sa trec prin multe dar si inarmata cu rabdare pe masura, ascultam predica preotului, al carui buh de bun graitor in cele filosofii era dus hat departe. Si rumoarea in rindul auditoriului ma facu sa-mi dau seama ca filosofelile lui Camus despre indestulare si rost in viata nu-si aveau  locul acolo, in acea zi de vara, lunga si calda ca o tipsie de jar.

“ Atentiune dragii mei, dupa cum spunea Sfintul Pamvo, sa dai doar celor lipsiti deoarece pamintul  e neroditor. Iar minastirilor din Egipt sa nu dai nimic, pamintul lor are indestulare si pot sa se hraneasca din osteneala lor, deci, dragii mei, asa precum bine stim, viata e scurta, sa nu-i pierdem timpul. Asa cum cel care tocmai s-a dus la domnul, asa exista lucruri in oameni lucruri de admirat…cum bine zicea Camus. Da dragii mei, celebrul Camus care ne povatuia sa nu asteptam judecata de apoi, fiecare zi avind propria judecata. Si, cum tot Camus zicea, cel care a plecat catre cele vesnice poate sa ne transmita de dincolo de cer ca exista in mijlocul iernii o vara. Fericirea. Pentru ca are dovada ca nu e important cit de dura e viata cind in interior exista ceva care ne apara incontinuu…adica iubirea de Dumnezeu si de oameni….”

Priveam auditoriul din jurul meu si brusc se facu lumina. Foielile, murmurele si cotelile ma facura sa inteleg zicerea prietenei mele atunci cind i-am spus unde ma voi duce: “Iti trebuie rabdare daca mergi acolo la inmormintare.”

Preotul isi continua, neclintit, speech-ul… “Onorata asistenta, Iubirea noastra fara indoiala era mereu prezenta, dar era pur si simplu inutilizabila, greu de dus, inerta in noi, sterila ca si crima sau condamnarea. De aceea, eu vin si zic ca succesul nu este greu de obtinut. Greutatea este sa-l si meriti. Sa faci din el un scop in viata, un sine qua non. De aceea va supun atentiei un singur lucru: a hotari daca viata merita sau nu sa fie traita pentru a avea success inseamna a raspunde la problema fundamentala a filozofiei.”

Si-atunci, de undeva de linga sicriu, dupa ce-si mutase de nenumarate ori greutatea cind pe un picior cind pe altul, feciorul defunctului pufni filosofic facindu-si auzit peste multime, glasul baritonal : “ D’apoi, ştii ce domn’ părinte, mai doamne şi-o mai fute de ea  filozofie şi de el Camiu,  da’ gată cu poveştile astea că tre’ să merem cu mortu’ la groapă! Se răcesc şi sarmalele şi merindea de post ce vrusăşi s-o facem!”

Asistenta inghetase. Preotul ramasese cu un deget ridicat sugestiv spre slavile cerului si–ale lui Camus. Brusc i se inrosi chelia apoi inchise cu un pocnet sec biblia. Se intoarse si pleca in pas alergator spre cimitir, cu tot alaiul in urma lui, fluturind si prapuri si stergare si oameni carora nu le venea sa creada ceea ce auzisera. Dar care respirau usurati ca scapasera.

Atunci, pe linga multe alte filosofeli, am auzit prima data in viata mea de sarmalele cu prune ca mincare de post, tot atunci le-am si mincat si tot atunci, o Feteasca alba, demential de buna si de aromata mi-a netezit calea catreo paralela intre post si sacrificiu ca si jertfa de singe, ca niste ritualuri specifice doar unor anumite momente critice in care, momentul e elementul de  mediere intre divinitate si animale. Si, daca in sacrificiu, contactul profanului cu sacrul se realizeaza prin absorbtie alimentara, in post, lipsa alimentatiei, prin purificarea spirituala, mediaza un dialog cu fortele divine” .

Va prinserati, nu, ca e tot de la domn parinte cetire, ca doar la dreapta lui sezui la masa ?!

*

1 varza murata

3 cepe

1 pahar de untdelemn

piper boabe

100 gr prune uscate ( sau ciuperci, optional stafide, felii de mar uscate sau urda, etc.), tocate bucati mici

1 ceasca orez

1 pahar bulion gros de rosii

1 morcov ras

sare, piper macinat

boia cit sa coloreze totul

Varza se spala atit cit sa iasa sarea. Se pun deoparte 15-20 de foi de varza, iar  restul se toaca fin.

2 cepe se toaca si se calesc in ulei. Se adauga orezul si apa, sarea si se lasa sa fiarba. Cind totul e fiert, se adauga prunele.

Sos: Se toaca o ceapa, se caleste usor in ulei cu boia si piper . Se stinge cu bulion.

Se unge o cratita cu ulei. Se umplu sarmalutele. Se aseaza in cratita cu varza tocata si morcovul ras, se toarna sosul peste, se pun la cuptor, acoperite, circa o ora.

sarmale_post16

 

*

Nota: cind am facut eu sarmalele, am folosit ceapa verde si prune deshidratate si usor afumate.

 

One pot meals … sau atunci cind omul e gras de apa

IMG_1890

 

Moment de pace si liniste cind gadgeturile tin loc de conversatie… Protagonisti? Eu si fie-mea.

Nu stiu care-o fi fost marea dilema a momentului insa putul gindirii lui Cata adinc se vadea a fi. Tam nesam imi zice: ”Stii, suntem 70% apa. Teoretic nu sunem grasi ci inundati.”

Ma uitai lung la ea si, intr-un fel, ii dadui dreptate. Imi scarpinai indoielile si nedumeririle fara a face gesturi prea evidente si decretai sec: „ Auzi iubita? Apa, neapa, suntem grasi. Ca-i 70%, ca-i 7%, ideea e ca nu putem sa ne punem supapa ca sa-i scadem nivelul. Got it ? OK.” „Si ce  mincare faci? Am gasit asta pe net, nu zice rau.” Si-mi arata un clip gen Tasty in care doua miini faceau ceva legume la cuptor. Mi-a placut la nebunie idea tocmai din pricina conceptului one pot meals, a saracimii in grasimi si-a timpului  scazut de preparare asa ca, am marjat rapid pe idee.  Cum, bineinteles ca la mine in bucatarie nimic nu e asa cum ar trebui sa fie (decit in cazuri exceptionale si speciale), nemasurate fura toate cele ce plecara intr-o tava mare si tapetata cu hirtie de copt. Sincera sa fiu, nici nu am respectat bob cu bob tot ce s-a facut in clipul respectiv. Creativitatea fu suverana in acel moment.

Ardei rosu, ardei galben, dovlecel, cartof, cirnat gen polonez, toate taiate grosier, stropite cu ulei si cu condiment pentru barbeque, la tava date si pornit dansul la 200 C vreo 30 de minute.  A fost ceea ce s-a definitivat intr-un savuros si plin de miresme lunch.  De la Tasty citire e englezeasca exprimare …asa ca, nu dati cu paru’ !

Linga legume, aruncai pe farfurie si niste orez ce-l aveam in frigider, facut cu o zi inainte, tot la cuptor, impreuna cu citeva firisoare de ceapa verde si baby carrots si, credeti-ma ca gustul batu de departe orice garnitura sofisticata.

Plusuri ale retetei? Nenumarate. Minusuri? Poate doar unul…spalatul tavii, daca mai poate fi numit asta un minus.

Enjoy your meal! Astept pareri.

Ghiveci de vinete / Eggplant saute

 

sotevin2

(for English version scroll down the page)

Nu mă pot sătura de vinete. Pur şi simplu. Şi, pentru că tot e sezonul lor, vreau să profit de perfecţiunea şi versatilitatea unei legume care nu mi-a trădat preferinţele.
Soteul sau ghiveciul de vinete, că nu ştiu sigur cum să-l numesc, are originile undeva în jurul Mării Egee. Dar, vin şi zic că nu doar acolo… E atît de balcanică reţeta asta şi atît de simplă în acelaşi timp încît cred că geneza ei nu poate fi pusă la îndoială. Cert este că, e o mîncare specifică zonelor calde. Iar gustul e pe măsura imaginaţiei.

Ingrediente:
3-4 vinete curăţate ‘zebră’, tăiate în felii groase şi fierte 10 minute în apă sărată
3-4 cepe medii, tocate
2-3 ardei capia, fîşii
1 linguriţă praf de chili
1 linguriţă boia de ardei
piper negru
1/2 cană de ceai de ulei de măsline
sare

Sotează ceapa în ulei. Adaugă ardeii, chilii şi boiaua şi perpeleşte-le pînă ardeii devin uşor moi. Adaugă vinetele scurse, sarea şi piperul şi amestecă de cîteva ori în ghiveci. Şi…e gata.
Eu doar am adăugat la reteta asta un extra plus de usturoi pisat şi o priză de ienibahar.
Nu vă pot descrie gustul pentru că … e unic.

sotevin1

I cannot get enough of eggplant. Simply because it is still in their season.  The perfection and versatility of these vegetables that did not betray my preferences.
The eggplant saute or eggplant stew, I’m not sure how to call it, is originated somewhere in the Aegean area. But, I come and say that not only there.
This recipe is so Balkanic and so simple at the same time that I truly believe its genesis cannot be questioned.
The fact is that, this food is specific for hot areas and the taste is as good as your imagination allows you to be.
Ingredients:
3-4 eggplants, in zebras shape peeled, divided in 4 or 6 slices and boiled for 10 minutes in salty water
3-4 chopped medium onions
2-3 long red pepper cut in strips
1 tsp chili
1 tsp paprika
a pinch of black pepper
salt
1/2 cup of olive oil

Saute onion in olive oil. Add peppers, chili and paprika and also saute all of them until peppers become easy soften. Add drained eggplant, salt and black pepper. Stir in few times and…it’s done.
I just added to this recipe an extra plus of garlic and a pinch of Jamaica’s pepper (Allspice or Myrthus Pimenta).
Can’t describe the taste because is … unique.

 

 

Ţelină cu măsline / Celery stew with olives

telina9(for English version scroll down the page)

O mîncare tîrgoveaţă care face cinste oricărei vetre cu sau fără ifose şi pretenţii. O întîlneşti în Valahia, unde bucătăria Balcanilor încearcă să-şi revendice coroana supremaţiei în dauna celei neaoşe. Cert este că, la urmă, amîndoua se pupă şi ciocnesc un pahar de vin alb, aromat de căldura verii şi-a pămîntului.
Maica Lucia Nedelea, Stareţa Mânăstirii Nămăieşti-Arges, publică în 1996 o ” Carte de bucate pentru zilele de post”, material excelent editat şi scos sub aripa editurii Accolade print pro.
Maestrul nu a uitat nici el să amintească, în peregrinările sale scriitoriceşti, mîncărica asta absolut fabuloasă: un gust pe care nu-l vei uita, o aromă de mărar care domină pregnanţa celei de ţelină şi un fel de mîncare final care va satisface cerinţele celor mai exigente papile şi toane gustative.
Iată aici, una dintre cele mai bune reţete ale maicii stareţe:

Ingrediente:
6 ţeline mici(1,5 kg)
6 roşii
4 cepe
1 ceaşcă ulei(fie şi de măsline)
sare, piper
100 gr măsline(negre şi zbîrcite)
1 leg. pătrunjel
1 leg. mărar

Ţelina se curaţă de coajă şi se taie în felii groase de un deget. Ceapa se toacă. Se pun împreuna la prăjit în ulei, pe foc mic.
Roşiile se taie cubuleţe. Se adaugă la ţelină.
Cînd ţelina s-a înmuiat puţin, se adaugă şi piper şi 1 cană de apă; se lasă să fiarbă înăbuşit 1/2 de oră.
Dacă vreţi, scoateţi în vremea asta sîmburii măslinelor(dar sunt mai frumoase şi mai apetisante, rotunde şi durdulii).
Cînd mîncarea e aproape gata, se adaugă măslinele, să se umfle 5 minute, apoi se potriveşte de sare.
E bună oricum, şi caldă şi rece, cu verdeaţă presarată deasupra.
La fel se face şi iarna, dar cu suc de rosii. ”

telina4

A towns food at first, which honors any fireplace with or without any pretension. You can encounter it in Wallachia, where  Balkans’ cuisine tries to claim the crown of supremacy over the local one.
The fact is that, at the end, they are both kissing each other while having a glass of white wine, flavored by the heat of the summer and the breath of the earth.
Mother Lucia Nedelea, the convent of Namaiesti-Arges Monastery, published in 1996 a book of „Recipe for fasting days”, an excellent material, published and released under the protective wings’  of the publisher: Accolade Print Pro .
Master has not also forgotten to remind in her writings, this absolutely fabulous food .
A taste you’ll not forget, the dill flavor dominating the striking of celery and, a final dish that will satisfy the most demanding taste buds and mood.
Here it is, one of Mother Lucia’s best recipe ever:

Ingredients:
6 small celery roots (1.5 kg)
6 tomatoes
4 onions
1 small cup of oil
salt, pepper
100 gr olives (black and wrinkled)
1 bunch of parsley
1 bunch of dill

Peel the celery and cut it into thick slices of a finger size. Chop onion. Put them together to fry in oil on low heat.
Cut tomatoes into cubes. Add to the celery.
When the celery has slightly softened , add pepper and 1 cup of water then boil stifled  all for half an hour.
Meanwhile, if you want, you can remove the olives kernels (but they are more beautiful and attractive, as round and plump).
When the food is almost ready, add the olives, to swell for 5 minutes, then fix all with salt.
It’s good anyway, hot or cold, sprinkled with herbs.
The meal of celery with olive, as is done in winter, but with tomato juice instead of fresh tomatoes.
A taste you’ll not forget too soon, a dill flavor dominating the striking of celery and, a final dish that will satisfy the most demanding taste buds and mood.

telina5

Prazul prăjit şi farfuria cu peştii cei mici

ABCD0003

 

-Farfuria cu peştii cei mici …. am spus din prima clipă cînd Ali a deschis coşul împletit pe care-l păzise cu străşnicie.
-Ai dreptate. Pe asta o vroiam.
Urmăream cu atenţie mişcările turcului vrînd să văd cum scotea bunătăţile pe care ni le promisese încă de la plecarea spre Sulina.
Şi vedeam cum ploaia argintie care cădea val în vîltoarea uleiului din ceaun îşi sfîrîia nebuloasa apelor care împroşca cu arome în jur. Miros de prăjit, aroma de afumat… ce putea fi mai ispititor?

Cu gest de zeu al bălţilor adună peştii cei mici într-un castron de tablă cu smalţul sărit pe alocuri şi-i presără cu boia afumată apoi se întoarse la prazul lung şi verde pe care-l tăie mare din lovituri aspre de satîr. Îl amestecă şi pe ăla cu boia afumată, îl presără cu sare şi piper apoi îl trimise direct in ceaun. Acoperi ceaunul cu un capac de lemn apoi se întoarse spre apusul unui soare pe care-l privi lung. Glasul lui, aspru dar tainic, veni spre noi cu măciuca zicerii pe care, eu personal, nu mă aşteptasem s-o întîlnesc într-o zi de mai, pe malul românesc al Dunării, degustînd un vin rose, absolut în absolutul de arome pe care ţi le exploda in cerul gurii.
-Pitagora a răspândit învăţăturile lui Orfeu în oraşele greceşti din sudul Italiei. Dar, ca orice înţelept, nu a spus tot ce a ştiut iar ei şi noi, ca proştii, nu ştim ce-a spus.
Se întoarse spre noi aruncîndu-ne priviri elocvente, de mare înţelegere a nedumeririlor noastre apoi începu să amestece în praz. Îl scoase din ceaun, îl rostogoli lîngă peştii cei mici apoi ne invită cu un gest larg.
Cu teamă, aş putea zice, m-am aşezat lîngă masa din bătătură. Am luat farfuria de lemn ce mi se întindea a invitaţie şi-am mirosit îndelung amestecul. Şi, probabil, pentru prima dată de cînd ajunsesem în Deltă, nu am mai măsurat cu ochi critic puţinul din jurul meu acceptînd cu bucurie pacea si frumuseţea nebănuitului care ma înconjura.

 

ABCD0002

 

”Se mănîncă încet, se bea cu cap, se trăieşte cu inima”. Asta mă învăţase Zela în scurta călătorie pe care amîndoi o făcuserăm în Bulgaria. Completarea zicerii venise însă tot de la turcul cu spiritul încă tînăr sub povara unor ani, nu puţini :  ”La treaba făcută în grabă se amestecă si diavolul”.

 

ABCD0005

Brusc, colonia de pelicani nu mi se mai păru atît de gălăgioasă, eu nu venisem aici doar dintr-o toană sau fiţă iar sălbăticia asta din jur era cu mult mai civilizată decît citadela în care-mi trăisem viaţa pînă acum.
Să fie oare, una dintre cauze, şi plinătatea tămîioasei de Budureasca ?

 

Oaspeti la masa: Disturbingly delicious

 

stridii4
O lunga si mereu aceeasi poveste e mincarea pe care-o punem in fata noastra tot asa cum, viata asta e o poveste, o poveste despre eleganta, responsabilitate​, dorinta, pasiune si munca. Nimic nu ma bucura mai mult decit acea scrisoare care vine la mine sub forma unei povesti spusa la gura unei cani de vin bun alaturi de-un dejun sau o cina pe cinste!
 
Si, la fel a venit si propunere Dianei, atunci cind a lansat ideea de-a scrie un material pentru proiectul ei de duminica. Mi-a placut ideea din prima cum mi-a placut formatul dat materialelor publicate. Si-atunci, in timp ce acceptam provocarea m-am gindit la invitatia pe care as fi putut sa o lansez  pt.  Disturbingly delicious, in al meu proiect de socializare culinara…‘Oaspeti la masa’
Si-am avut Disturbingly Delicious ca oaspete la masa, un oaspete care mi-a cinstit masa asa cum a stiut mai bine s-o faca, cu eleganta in gesturi si exprimare, cu imagini care te fac sa visezi inghitind in sec, cu povesti tipice poate chiar atipice unele dintre ele…. Toate astea pentru ca o poveste in sine e blogul, o poveste ale carei file vei vrea sa la citesti. Si nu-ti va parea rau.
 
Stridiile lui Zela le-am trimis in bucataria Dianei, atunci, de Sunday Lunch.  Salcimul prajit si inghetata de fructe de padure au implinit rotund si frumos o intilnire de grad zero.  Insa, n-am uitat ca, o poveste adevarata e aceea in care adevarul povestii e cel care se spune intre prieteni (si nu numai) care gindesc  la fel si care cunosc valoarea relatiei dintre ei. 
 
strawberries1
Ei bine, cinstesc multumind bucataria Dianei si aducind-o in Oala lumii si ca oaspete la masa dar si ciocnind impreuna o cupa de sampanie rose in care-si tavalesc formele nebune de bune niste … disturbingly delicious  strawberries !
 

NOTA:

Stridiile cu usturoi si chili sunt la fel simple ca si cele ale lui Zela. Se implineste doar lucrarea cu adaugarea fulgilor de chili deshidratat la finalul retetei.

 

 

Muschi de vitel invalit

Stiu ca am mai scris despre asta, insa, incerc sa aduc aici cam tot ce-am facut sub titulatura World’s pot. Si, nu cred sa fie cu mare banat reamintirea unor retete cu si despre bunataturi care imbucura ochiul, nasul si limba oricui….cit despre creier ce sa mai spunem? Saracu’,  nu poate decit sa subscrie nebuniei din Oala si sa zica cu gura plina de dorinta: bogdaproste, ca bun mai ii ! Asadar…

„Sa nu va fie rusine cu mancarurile autentice! Dimpotriva, sa faceti totul pentru a le promova!” .Vorba vine de la un gastronom francez care avea ‘bunul simt’ sa mai adauge, parca pentru a intari cele spuse mai intii: „Rien de plus contemporain que la tradition!” (Nimic mai contemporan decat traditia!). 
Eu nu pot decit sa ma plec in fata ideii lui si sa-i urez numai si numai de bine si impliniri cit cuprinde, in toate cele…
Si cred ca ar cam fi cazul sa lasam fitele deoparte, sa mai dam in  uitare rolul de cenusareasa al mancarurilor autohtone, mincaruri care-s pe nedrept catalogate a fi „ciobanesti” sau „taranesti”, sa nu ne mai strimbam nasu’ simandicos la mirosul branzei de burduf sau al vreunui alt produs care-si plateste valoarea in recunoastere internationala, sa prapadim mamii saraciei toate fasoanele si blazoanele importate in baza unor influente nesanatoase dar si a unei slabe educatii(mai ales intr-ale  bucatarelilor).

Credeti ca frantuzul stie ce-i aia rusine cind pomeneste de „puturoasa” de Camembert, pregatita dupa cea mai veche reteta normanda? Sau suedezu-si strimba buza cind isi maninca pestele murat in saramura oceanului de-ti vine s-o iei la vale numa’ cind destupa butoiu’ in care-l tine?!
Daca ar fi s-o luam altfel, ei bine, de pe la 1800, cartile de bucate sunt pentru romanii-ardeleni un fel de scoala culturala si sociala care a stiut sa razbata prin istorie. Asa ca, vin si va propun o reteta scrisa in cel mai dulce si mai arhaic limbaj intilnit de mine(in afara de cel din Tara Hategului, bineinteles), limbaj caruia nu i-am putut rezista, punind retipisa asa cum a fost ea scrisa.

rulouri.de.carne12

„Sa iei muschi de vaca sau carne macra, sa o prajesti si sa tai felii subtiri, sa le bati cu cutitul, si sare putin. Carnea ramasa sa o toci marunt cu petrinjel verde, coaja de alamaie, pane muiata in lapte si putina smantana. Apoi intinzi tocatura aceasta suptire pe feliile de carne si le invalesti ratunde. Apoi pui in tingire putina slanina sau grasime, ceapa, frunza de dafin, ceva cimbru si morcovi, toate taiate felii, pui feliile cele invalite deasupra, le sarezi si torni deasupra otat si apa, cat sa le cuprinda, si le lasa sa fiarba. Cand sunt gata, pui carnea in blid si torni sosul, cat trebuie, prin sata.”

„200 retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti” – M Kogalniceanu, C. Negruzzi

*

O singura precizare am a face la reteta asta: eu n-am mai prajit carnea folosind-o cruda asa cum a fost ea la origini.
Reteta merita incercata pentru ca aduce un plus de savoare dar si de finete meniului in care e inclusa.
O garnitura de legume diverse e binevenita linga ‘sarmalutele’ de muschi, potrivite extraordinar de bine de gustul slaninutei si-al condimentelor.