Arhive etichetă: International cuisine

O salata ca un Babilon al gusturilor: Méchouia / A salad as a Babilon of tastes: Méchouia

Mechouia36

(scroll down the page for English translation)

Ca au fost fenicienii sau romanii, ca au fost francezii sau berberii, ca au fost arabii sau turcii, in urma lor a ramas o bucatarie tipic mediteraneana cu citeva particularitati insa.

Mincare nu foarte iute, citeva ingrediente de baza (ulei de masline, rosii, fructele de mare si carnea, in principal de miel), ustensile de bucatarie putine (tocmai datorita stilului de viata nomad), arome si culoare ce inunda farfuria si privirea, fara carne de porc care e complet interzisa de legile Shariei (legile islamice), o patiserie care te lasa cu privirea agatata de minunile ce le produce…cam asta este bucataria tunisiana. Poate prea putin dar atit de complexa in acelasi timp, cu un produs final a carui simplitate si rafinament frapeaza.

Spre deosebire de alte preparate din Africa de Nord, mincarea tunisiana nu este prea picanta. Si salata Méchouia  nu e in afara acestui aspect.

Un hors d’ouevre* de rosii, ardei dulci (acestia pot fi si usor iuti), ceapa, usturoi, uneori si vinete, toate coapte la gratar, decojite si tocate dupa aceea, amestecate si drese cu sare, piper, un praf ceva mai bunicel de tabil tunisian (seminte de coriandru zdrobit amestecat cu seminte zdrobite de caraway** ) si totul stropit cu ulei de masline.

Unii(si eu ma numar printre ei) adauga la aceasta salata suc de lamaie sau otet. Salata este adesea insotita de masline, ton si oua fierte tari. Poate fi, de asemenea, servita drept baza pentru realizarea unei caserole***. Cei care iubesc mincarea foarte usor picanta, va asigur ca vor adauga mechouia la obiceiul lor culinar, mai ales daca ardeii folositi, nu sunt foarte picanti.

Am facut salata asta ca pe un fel de mincare strict vegetarian, fara nici un adaus de carne, oua sau brinza si-am lasat-o in compania unei garnituri simple de orez fiert in apa usor sarata. Am folosit de asemenea, usturoiul verde si ceapa rosie, aducind un excelent gust dulce acestei retete, totul fiind facut dupa gustul si dorinta mea, fara nici o masura anume.

Nu pot sa va descriu senzatiile pe care, gustul usor afumat combinat cu cel dat cu darnicie de legumele moi alaturat celui de caraway l-a produs papilelor mele gustative! Un singur lucru, insa, va pot spune: un razboi al simturilor s-a declansat instantaneu.

Mechouia37
Un singur gind mai am a pune in spatiul asta virtual si alb:  حرية، نظام، عدالة   !
Hurriya, Nidham, ‘Adala  pentru bucataria tunisiana !
Enjoy!
Mechouia43 (1)

The world of Mediterana is a complex and unforgiving world. You can only exist if you raise your standards to the same level as it was raised by so many civilizations before: the Phoenicians, the Greeks, the Romans, the Byzantines, the Berbers, the Arabs or more recently: the French and the Brits. Anything less would just simply vanish into obscurity, into nothingness, into a world of sub standards and mediocrity.

The food is obviously a great part of each civilization’s identity. And when we are talking about a melting pot of so many civilizations, we can only expect a great deal of dish variety and aromas which during the two and a half millenniums of existence, built what we now know as: “Mediterranean Cuisine”

Today, I am introducing to you a product that is representative of Tunisian Cuisine: Mechouia Salad.

This Cuisine is less spicy then its North African sisters, yet the ingredients and the spices are not much different. Everything comes down to the way you mix the ingredients so at the end you get the desired result.

….literally „roasted salad”, is a Tunisian dish. An hors d’oeuvre* of grilled: tomatoes, sweet peppers (they can be hot if you like a good kick into your food, or they can be moderately hot, as I recommend), onions (and sometimes grilled eggplant), garlic. Everything is peeled and chopped after grilling, seasoned with salt, pepper, a touch of Tunisian tabil (ground coriander seed mixed with ground caraway** seed) and drizzled with olive oil. Some people (I’m among them) add to this salad some lemon juice or vinegar. It is often accompanied by olives, tuna and hard-boiled eggs. It can also be served as the basis for the making of a casserole***.

I can assure you that, all those who love spicy food will add méchouia to their culinary habit, especially if those grilled peppers are not very spicy.

I made this salad as a strictly vegetarian dish, no meat, eggs or cheese and I left it in the company of a simple garniture of boiled rice in slightly salted water. I used fresh-green garlic and red onion.  I cannot describe the sensation the smoky taste gave it to those vegetables. My taste buds were enticed by some absolutely phenomenal sensations!

Hurriya, Nidham, ‘Adala for Tunisian cuisine !

Mechouia111
Legend:
hors d’oeuvre  – appetizer (which translates to “outside the work”)
** caraway – also known as meridian fennel or Persian cumin
***casserole – a). a dish, usually of earthenware, glass, or cast iron, in which food is both    baked and served; b). food prepared and served in such a dish.

Tăvălita românească sau Lamington Cake

laming22

(for English version scroll down the page)

A fost ceas de sărbătoare la Oala lumii şi asta doar datorită împlinirii a 100 şi ceva de anişori a unei fabuloase dulcegăreli, fabuloasă prin povestea simplă pe care-o poartă în spate dar şi prin gustul care întrece multe alte necesităţi la capitolul ăsta.

Că e mîndrie naţională australiană, că pe continent are şi o zi internaţională care s-a întîmplat să fie în 26 iulie 2006, că este icon-ul Queensland-ului, că cică ar fi purtătoarea numelui scoţian al unui sat din South Lanarkshire, că a fost făcută pentru prima dată absolut din întîmplare fiind rodul unei coincidenţe şi a unei nefericite întîmplări, că prima reţetă a fost publicată în 1902 (tinerică de altfel, nu ?) autorul ramînînd un anonim care merită toate pomenirile noastre de hodină veşnică, că americanii i-au preaslăvit numele timp de decenii, că pe mesele romanilor a căpătat statut de vedetă între dulcegărelile cu care se încînta şi incită oaspeţii (şi nu numai), însă…cel care i-a fost naş a fost chiar cel al cărui nume îl poartă : Lord Lamington, reprezentantul Reginei Marii Britanii în Queensland, guvernatorul regiunii respective în anii sfîrşitului de secol 19 şi început de secol 20.

Şi cum mama sărăciei să nu-l crezi atunci cînd, ofuscat de înnobilarea unui chec spongios(scăpat din întîmplare într-o glazură de ciocolată) cu nume de blazon, a zis, mai mult sau mai puţin în serios(poate retoric) :„those bloody poofy woolly biscuits” ? Cum să nu crezi că, ceva mai tîrziu în vreme, chiar el a fost cel care a tăiat buricul unui prunc născut dintr-o eroare bucătărească învelindu-l în praful de nucă de cocos pentru protecţia degetelor dar şi dăruindu-i propriul nume celei care va intra măreţ în istoria patiseriilor şi-a cofetăriilor lumii cu preacunoscuta titulatură de Lamington Cake ? Şi-acolo va rămîne.

Acum,că şi neo-zeelandezii revendică paternitatea atît de evidentă a ciocolătosului desert, asta e o cu totul şi cu totul altă poveste !

laming2
Ingrediente:
2 căni făină
2 l-ţe praf de copt
sare
1/2 cană de unt la temp. camerei
3/4 cană zahăr
2 ouă mari
1 l-ţă extract de vanilie
1/2 cană lapte

Glazura de ciocolată:
4 căni zahăr pudră
1/3 cană cacao amară
3 l-ri unt
1/2 cană lapte
optional, 1-2 l-ri rom jamaican sau rom alb

Decor:
2 căni nucă de cocos deshidratată

Faina, sarea şi praful de copt se amestecă.
Untul se freacă uşor apoi se adaugă pe rînd zahărul, ouăle, laptele şi extractul de vanilie. Se adaugă în 3 tranşe amestecul de făină(eu am adăugat şi toată făina într-o tranşă). Se omogenizează totul. Se toarnă în tava unsă şi înfăinată apoi se coace pînă devine uşor auriu(aprox. 25-30 minute). Se scoate din cuptor, se lasă cam 7 minute în tava în care a fost copt apoi se rastoarnă pe un gratar. Cînd e rece se taie in 16 bucăţi sau în cuburi de dimensiunea dorită apoi, fiecare cub se înfăşoară în folie şi se dă la frigider pt. cel puţin 2 ore. Se pot şi congela astfel că, dupa decongelare sa fie mai putin sfărîmoase faţă de cele proaspăt făcute.
Ingredientele pt. glazură se pun pe bain-marie şi se omogenizează, amestecînd constant pînă compoziţia capătă consistenţă de curgere şi e fină la atingere.

Taină: …nu lăsaţi glazura prea moale deoarece  va fi absorbită rapid de checul spongios.

laming18

It was celebration time at Oala Lumii and this is due to the 100 year anniversary of a fabulous desert – fabulous not only through the story that backs it up but through the taste of this sweetness which passes lots of other bare necessities at this chapter.

As the Australians are proudly calling it “theirs”, as the Continent even “awarded” this sweetness an International Day on 26th of July ’06 and it became an icon of the Queensland, as it bares the name of a Scottish town from Southern Lanarkshire, as it was firstly made by chance – being the result of a coincidence and an unfortunate event, as it is still young – first recipe was publicized in 1902 by an author who remained anonymous (God rest him in peace), as the Americans praised its name for decades, as on the Romanians’ dinner table it grabbed the status of a star among the other delightful deserts served to entice the guests, I have to mention that its Godfather was Lord Lamington, Her Majesty’s Representative in the Queensland and the Governor of the Province at the end of XIXth century and beginning of the XXst  century – whose name it actually bares.
And how the heck wouldn’t you understand Lord Lamington (when by mistake he dropped a spongy cake into a chocolate crème) angrily shouting: “those bloody puffy woolly biscuits!”
Well, a little later he baptized this kid (born from a baking error) by pampering him in cocoa powder giving him his name, which will make him one of the most cherished and known among the world’s top bakers: Lamington Cake. And it will stay there for good.

In the meantime, the Zealanders are claiming the paternity of this chocolaty dessert, but this is another story altogether.

Ingredients:
2 cups of flour
2 tsp baking powder
salt
1/2 cup of butter at room temp.
3/4 cup of sugar
2 large eggs
1 tsp vanilla extract
1/2 cup of milk

Chocolate Glaze:
4 cups of powdered sugar
1/3 cup of bitter cocoa
3 l-ri butter
1/2 cup of milk
1-2 tbs Jamaican rum or white rum (optional but necessary!)

Decor:
2 cups of desiccated coconut

Mix the flour with salt and baking powder.
Slightly stir the butter and then add in the following order: the sugar, the eggs, the milk and the vanilla extract. Add in three steps the flour while mixing the composition until homogenizes. Pour into the baking tray (which was previously buttered and sprinkled with flour), then bake for 25-30 minutes until becomes slightly brownish. Take out of the oven and let it sit for 7 minutes, then flip it and set it up on a rack/grill. When it cooled down, cut it in 16 rectangular pieces – or into the size you would like – wrap each rectangular piece and put into the fridge for 2 hrs. You can even freeze them.
Ingredients for the chocolate icing are set on the “bain-marie”. Stir until the icing homogenizes, gets a paste like feel and is feels fine and smooth when touching it.
Each piece of cake is then dipped in chocolate icing(glaze) and rolled in coconut.

Tip: do not make the icing (glaze) too soft, as it will be rapidly absorbed by the spongy pastry.

laming11.1

Shakshouka ( a simple but amazing dish )

shakshouka7

(for English version scroll down the page)

Shakshouka este un fel de mâncare din Maghreb având origine tunisiană  şi constând în ouă fierte într-un sos de roşii, ardei, usturoi  şi condimente ( incluzând de cele mai multe ori chimen, turmeric şi ardei iute) fiind servit cu pâine albă. Shakshouka în Tamazight înseamnă „un amestec”.
Este un fel de mâncare ţărănească, fără pretenţii, deci lasati-l să fie aşa cum este, nu-l complicaţi. Dacă doriţi sa aveti gustul real al shakshoukăi atunci faceţi-l asa cum e făcut la bunica lui acasă. La final nu veţi fi dezamăgiţi, veţi vedea.
Fiind o masă simplă, ingredientele sunt la fel de simple.

Ingrediente:
3-4 linguri de ulei de măsline pt. prăjit
1 ardei iute copt (verde), decojit, fără seminţe şi tăiat cubuleţe
2 ardei lungi, copţi (am folosit un tip verde / galben), decojiţi, fără seminţe
6-10 căţei de usturoi proaspeţi
6-8 roşii coapte, curăţate (sau roşii întregi numai din conservă), stoarse şi scurse de lichid
1 linguriţă de chimen (opţional, dar necesar, după gustul meu)
1 lingură de boia de ardei dulce
sare, după gust
piper negru, proaspăt măcinat, după gust
4 ouă
pătrunjel şi/sau brînză pentru decor

Tomatele întregi, ardeii, usturoiul şi uleiul de măsline sunt sotate pe foc mediu pentru câteva ore sau până aproape tot lichidul este evaporat. Se aduce apoi la punctul de fierbere şi se adaugă condimentele. Gătiti la foc mic. Faceti patru adîncituri în amestec. În fiecare puneti un ou şi împrăştiati albuşurile de ou in mixtură, fără a deranja gălbenuşul. Continuaţi să gatiti la foc mic până când s-au coagulat albuşurile de ou.
Serviţi Shakshouka cu pâine proaspătă care e înmuiata în sos şi cu pătrunjel proaspăt sau .. aşa cum este.
Puteţi adăuga, de asemenea, cârnaţi sau brânză.
Shakshouka este în mod tradiţional servită într-o tigaie de fier.

shakshouka6

Shakshouka (Arabic: شكشوكة‎; Hebrew: שקשוקה‎) (also shakshuka, shaqshuqa) is a dish from the Maghreb of Tunisian origins, consisting of eggs cooked in a sauce of tomatoes, peppers, garlic and spices (often including cumin, turmeric, and chillies), and usually served with white bread. The name shakshouka in Tamazight means “a mixture”.
That’s a peasant food, without any pretentions so, let this dish being as it is. If you want the real taste of shakshouka then make it as it’s done at its grandmother’s home. You won’t be disapointed, you’ll see.
Being a simple meal, the ingredients are simple too.

Ingredients:
3-4 tbs of frying olive oil
1 roasted chili pepper (green) , peeled, seeded and diced
2 roasted large and long sweet green pepper ( I used a roasted green/yellow type), peeled, seeded and diced
6-10 finely chopped cloves of fresh garlic
6-8 peeled ripe tomatoes (or canned tomatoes), squeezed by their liquid
1 tsp of ground cumin(optional but necessary on my own taste)
1 tablespoon of sweet paprika
ground fresh black pepper
salt to taste
4 eggs
parsley and/or cheese for design

Procedure:
Whole tomatoes, peppers , garlic and olive oil are sauted on medium heat for few hours or till almost all the liquid is gone.
Bring it then to boil, taste it and if necessary – add spices you want to get the taste refined.Let mixture to cook on low heat (this time) .
Make six dents in the mixture. Into each dent put an egg  and spread the egg whites around.
Continue to cook on low heat until the egg whites have coagulated.
Serve the Shakshouka with white or black bread and fresh parsley or ..as it is.
You may also add to the mixture pieces of sausage or cheese.
Shakshouka is traditionally served up in a cast iron pan with bread to mop up the sauce.

Pâté de gîscă (cu Asimov in bucătărie) / Pâté de Foie Gras (with Asimov in my kitchen)

pate
(for English version scroll down the page)
*
 
Citeam zilele trecute Pâté de Foie Gras, o scurtă povestire SF de-a lui Isaac Asimov.
In povestea asta, un angajat al Departamentului Agriculturii povesteşte despre descoperirea(la o fermă din Texas) a unei gîşte care făcea ouă de aur. Gîsca transforma izotopi ai oxigeului în aur. Ficatul ei era de asemenea capabil să catalizeze reacţii nucleare.
Huh…. Povestirea este mai mult decît un SF deoarece cere  o minte luminată cititorului. Finalul este neaşteptat prin el însuşi pentru că povestea are doar o singură posibilă soluţie. Dar, în vreme ce povestirea era deja scrisă, teoria clonării crease o a doua (posibilă) soluţie.
Dar, mai bine citiţi povestirea şi vedeţi ce zice Asimov.
Pînă una alta mi s-a făcut poftă de-un pate aşa că, hai să trecem la reţipisă şi să ne delectăm cu acel excepţional pâté de foie gras.
 
*
​INGREDIENTE:​
  • 500 gr ficat de gîscă
  • 100 gr unt (preferabil topit)
  • 50 ml coniac sau wiskey
  • 2 cepe sau cepe verzi
  • 1 l-ţă salvie proaspătă sau cimbru (eu am folosit salvie uscată)
  • 1/2-2/3 cană de smîntînă
  • un vf de cuţit de nucşoară măcinată
  • un vf de cuţit de boabe de ienupăr zdrobite
  • un vf de cuţit de boabe de piper zdrobite
  • sare după gust.
Curăţă ficatul de tot ceea ce este „tendon” şi fiere apoi trage-l în unt sau grasime de gîscă sau bacon prăjit împreună cu ceapa. Fă-l piure amestecîndu-l cu untul topit, smîntîna şi celelate ingrediente. Lasă-l să stea peste noapte apoi îl poţi servi sub forma unor sandwichuri, cu biscuiţi sau cu crostini.
Eu l-am servit pur si simplu cu pepene galben din compot, salată verde şi totul stropit cu ulei de masline si presarat cu chili zdrobit.

*

pate1*

Pâté de Foie Gras (with Asimov in my kitchen)

I was reading(last days) a science fiction short story by Isaac Asimov .  In this story,  an anonymous employee of the Department of Agriculture speaks about the discovery on a farm in Texas of a goose that lays golden eggs. That goose is transforming an isotope of oxygen into gold. The goose’s liver is also able to catalyze nuclear reactions. Huh, yea ? The story is more than a SF because it’s asking an open mind from the reader. The end is unexpected by itself. The story has just a possible solution. But, since the story is written, the theory of cloning has created a second (possible)solution.

Now, I really want to eat a pate so…let’s go to the recipe for having that gorgeous pâté de foie gras.

Ingredients:

  • 500 gr goose liver
  • 100 gr butter
  • some about 50 ml cognac or whiskey
  • 2 shallots or onions (I used the red one)
  • 1 tbs fresh sage or thyme( I used dry sage)
  • 1/2-2/3 cup of cream (it depends on the texture of the pate)
  • a pinch of nutmeg
  • a pinch of ground juniper berries
  • a pinch of ground peppercorns
  • salt to taste
Clean the liver by removing everything that is attached to the liver. Then, saute the liver with butter or goose fat or some bacon and the onion or shallot. Then pureeing the livers with cream and melted butter. Allow it to stand overnight  in the refrigerator. Serve this goose liver pate as a sandwich or spreaded on crackers or crostini.
What’s this  Pâté de Foie Gra? Nothing more than a „SF”-tangible story said it into my kitchen. I simply serve it with melon and salad, all sprinkled with olive oil and ground dried chili.