Arhive etichetă: ice+cream

Cind Dumnezeu a creat lumea…

inghetata cu miere

… cu siguranta s-a gindit si la inghetata.
Mai intii ne-a facut pe noi, in ordinea binecunoscuta (desi inca nu se stie cine a fost mai intii, Adam sau Eva), a mai trebaluit el ce-a mai trebaluit prin oalele bucatariei celeste fabricind celelalte vietuitoare apoi, in deplin accord cu filosofia divina, se gindi sa le dea ceva celor dintii, ceva cu care sa se indoape linistindu-le constiinta colesterolului si-a diabetului. Si asa aparu inghetata!

Nimic trivial, nimic ilegal, nimic josnic. O placere absoluta cum absoluta e minunea in sine. Un ceva care niciodata nu e destul. Un ceva ca alte ceva-uri care te trimit direct in bratele unui creier reptilian care-si freaca palmele, a bucurie, asteptind.

Nu stiu voi cum sunteti insa eu, cind ma gindesc la cele lumesti si bune de virit in stomac, pun inghetata pe picior de egalitate cu ciocolata cu menta si cu pizza.
Si, inca o data ma gindesc la pacat si pacatos ca la o relatie invincibila, un acord bilateral semnat si parafat in buna regula.

Mai zilele trecute eram la o sueta cu un bun amic. Amintiri depanate, conversatie de rutina, o stacana de fresh de lime cu zmeura si-un darab imens de inghetata.
– Auzi fato, cind toata lumea din jur o ia razna de-a binelea, mai ai doar inghetata. Si lingi la ea ca apucatu’, in fiecare zi, ca altfel ti se topeste printre degete. Asa-i si viata. O inghetata pe bat.
– Exista probleme pe care doar inghetata si cafeaua le rezolva… stii si tu asta.
Si-am inceput sa rid.
– E buna inghetata asta a ta. Nimic sofisticat, nimic a la grande chef cu snobisme si blazoane inutile. Are insa un mare merit, se duce exact acolo unde trebuie.
Rizind savuram ceea ce era o inghetata de iaurt cu miere de tei si alune prajite, o nebuloasa perfecta in perfectiunea calda a unei zile de primavera, zi in care doi vechi prieteni puneau tara la cale.
– Ma simt ca-n bancul ala cu bordelul, il stii ?
– Nope.
– Cica, in Moldova, la un bordel, era un anunt mare la intrare: Vă rugăm sî viniț cu dînşili sculate, că n-avem timp di jiujuleli! “
– Hahahaha! Si care-i legatura?
– Fata draga, moldovencele sunt business oriented… Din vorbe si priviri te fac de nu mai ramii nici cu chilotii pe tine. Asa-i si inghetata asta a ta.  Singura diferenta e ca … e free. Esti moldoveanca cumva?

inghetata cu miere1

*

2 albuse
200 ml smintina pt frisca (30% grasime)
2 linguri zahar brun
1 l-ta de extract de vanilie(optional)

Se bat impreuna in robot. Se amesteca cu iaurt gras, cam 500 gr.
Se stratifica intr-o forma, stropind fiecare rind cu miere de tei si alune prajite si zdrobite.

Se da totul la congelator pret de citeva ore sau pina se intareste. Inainte cu aprox. 30 de min de-a o servi, se scoate la temperatura camerei.
Cind se serveste, se stropeste inghetata cu miere si alune .

*

PS.

  1. rog prietenele moldovence sa nu considere un afront scriitura de azi
  2. inghetata asta intra in categoria Mala’s cuisine (adica ii apartine)
  3. o sa va vorbesc cu alta ocazie despre inghetata-granita de dude, a fie-mii, asa cum v-am vorbit aici despre inghetata de brinza de capra

Într-un cuvînt : îngheţată de brînză de capră (Goat cheese ice cream)

îngheţată de brînză de capră

Parcă pentru a-mi răsplăti răbdarea căutării a ceva aparte în lumea asta atît de versatilă a îngheţatei, interesul şi entuziasmul mi-au fost satisfăcute de-o nebunie frumoasă şi absolut decadentă. Dar atît de simplă in esenţă !
Cu gîndul la lumea perşilor care au făcut primul pas şi-au turnat concentrat de suc de struguri peste zăpada dintr-un castron şi s-o mănînce mai apoi ca pe-un ‘rece’ cu nume regesc,„yakhchal”, şi care mai şi stîmpăra fierbinţeala verii din Hagmatana, luam cîte o gură din îngheţata care-şi scurgea apoi savoarea de-a lungul degetelor şi-a bărbiei.

Apoi, am plecat dintr-un an 400 i.H. pentru a presăra un gînd cu aromă de apă de trandafir peste fidea şi totul congelat dupa tehnici simple şi la îndemînă. Că aş mai adăuga şi şofran sau fructe deshidratate sau alte arome, ar mai avea vreo importanţă?
Nu m-aş hazarda în presupuneri de-ale gustului atîta timp cît chinezii au congelat laptele împreună cu orezul încă din anul 200 i.H. !
Yang Wanli, în a lui ‘Odă ingheţatei de brînză’(scrisă undeva prin secolul Xl şi-n timpul unei dinastii cu nume parcă cu sonorităţi aparte) zice atît de bine:

„It looks so smooth but still has a crisp texture,
It appears congealed and yet it seems to float.
Like jade, it breaks at the bottom of the dish;
As with snow, it melts in the light of the sun.”

Şi m-aş mai gîndi şi la Nero Împărat care, în toată nebunia lui, a adus gheaţa din munţi transformînd-o în sorbeturi de suc de fructe! Dar, nu pot decît să-mi plec genunchiul in faţa arabilor care au ridicat laptele la rangul de suveran-ingredient al îngheţatei. Că l-au îndulcit cu zahăr, că au făcut din fructe doar un adaus secundar, că au folosit şi iaurtul în locul laptelui, că au aromat produsul finit cu apa de trandafiri, că i-au adăugat fructe uscate şi nuci, ei au reuşit să perfecţioneze producţia celei care va deveni peste milenii, un aliment atît de gustat, dorit, visat şi vîndut în lume! Şi ingheţata vînduta pe străzile Damascului sau în pieţele Osakăi de catre vendorii indonezieni a fost doar urmaşa unei vechi retete arabe şi-atît de persanei faloodeh.
Se mai găsi şi Marco Polo, în scrierile lui, să amintească despre ceva măreţ ca idee dar simplu şi neaşteptat de surprinzător ca şi conţinut: brînza de capră. Astfel, Drumul mătăsii care traversa Deşertul mongol işi aduse contribuţia la fascinaţia unui gust care a subjugat întreg pămîntul.

Azi, Hong Kongul pune un punct pe ‘ i ‘ şi adaugă absolutului piperul de Sichuan şi cireşele Morello. Restul e deja istorie prin susanul negru, ceaiul de iasomie, perele, vinul de Porto şi celebra brînza Gorgonzola. Dar, nu pot sa fac prin Oala lumii decît un mic pas spre ceea ce se consideră a fi un vast teritoriu al imaginaţiei deoarece, la urma urmei, variaţiunile pe aceeaşi temă se scriu în bucătăria fiecăruia… după dorinţă, putinţă şi deschidere a papilelor gustative proprii.

 

îngheţată de brînză de capră2


Ingrediente(bază pentru 5-6 portii):
3 căni de lapte integral
1 1/2 ceaşcă de zahăr
250 gr brînză proaspătă de capră
10-12 galbenuşuri mari

Preparare:
1. Laptele şi zahărul se amestecă şi se încălzesc.  Între timp, sfărîmă brînza de capră într-un castron mai mare.
2. Într-un bol separat omogenizează galbenuşurile.Toarnă apoi încet, peste ele, laptele cald amestecînd constant, apoi transferă tot amestecul în cratiţa în care ai încălzit laptele cu zahărul.
3. Amestecă continuu pînă devine ceva mai tare apoi toarnă-l(printr-un filtru sită) în brînză; omogenizează şi răceşte totul în baie de gheaţă. Răceşte complet în frigider apoi congelează-l în vasele dorite. Împarte în boluri de servire.
Poţi s-o stropeşti cu miere şi să-i presari deasupra scorţişoară, poţi să-i adaugi fructe piure, poţi s-o amesteci cu nuci, alune sau seminţe, poţi adăuga orice aroma vrei …totul depinde de inspiraţia de moment(eu am stropit a mea îngheţată cu sirop de mentă).

Totul se transformă într-un drum al imaginaţiei şi-al dansului printre arome, gusturi sau mixturi. O alchimie a dorinţei combinată cu frumusetea creaţiei!
Fie ea oare, îngheţata, o artă a facerii şi refacerii unei lumi apuse dar încă atît de prezentă în noi ?