Ciorbă de sfeclă roşie / Beetroot chorba (soup)

ciorbasfecla8

(for English version scroll down the page)

Cine n-o ştie ? Cine se aşteaptă s-o găsească în altă parte decît pe mesele Balcanilor ? Căci taină mare e cu ciorbele astea, cum, taină mare e povestea originii lor. Şi, oricît ne împăunăm noi, românii, cu apelativul de mari maeştrii în ale ciorbelor, tot turcii au fost cei care şi-au revendicat paternitatea  pentru că, ei au fost cei care au pus în farfurie prima “çorba” (citit “chorba”). Dar, mai are importanţă cine îi sunt părinţii atîta vreme cît văzul, mirosul şi gustul sunt satisfăcute pe deplin ?

Una dintre ciorbele pe care le-am descoperit relativ tîrziu e ciorba de sfeclă rosie. Făcută cu preponderenţă în sudul ţării, o mai găseşti prin caietele vechi de bucate ale bunicilor ardelenizate de timp, cu adăugirile specifice zonei geografice. Deşi e simplitatea simplificată, e una dintre ciorbele care stau la loc de cinste şi-n vîrf de Munte Sfînt, acolo unde monahii greci au numit-o Agioritiki soupa pantzari şi căreia i-au adăugat doar două, trei elemente. Aşa că, ciorba asta nu e foarte diferită de bunăciunea pe care oltenii noştri o prepară.

Astea fiind zise, călătorului îi stă bine cu drumul,  sau, cum zice turcul… “Cel care încearcă să mănânce supa vecinului, va petrece noaptea fără să ia cina”.
Aşadar, la treabă!

Ingrediente:
2-3 l-ri ulei de masline
1 morcov, cuburi
1 ţelină mică, cuburi
1 pătrunjel, cuburi
1 ceapă ceva mai mare, tocată
1 praz, rondele
1 ardei gras ceva mai mare, felii
1 sfeclă mijlocie, coaptă, curăţată şi tăiată cuburi
1 cartof, curaţat şi tăiat cuburi şi el
1 legătură de mărar şi pătrunjel
(în varianta greacă se pune doar 1 legatură de leuştean tocat)
sare şi piper
1 l-ră de oţet de vin
1 l-ră smîntînă (doar opţional)

2 roşii tăiate grosier
1/4 ceaşcă orez
(aceste două ingrediente sunt cele care se adaugă reţetei greceşti de pe Muntele Athos)

Preparare:
Se călesc în ulei toate vegetalele apoi se adaugă apă cît
să acopere bine toate legumele. Cînd sunt aproape fierte, se adaugă şi sfecla şi sucul pe care aceasta-l lasă. Daca e nevoie, se mai poate adăuga apă. Se mai fierbe citeva minute. Se dă deoparte apoi se adaugă mărarul şi pătrunjelul tocat şi oţetul.

Oltenii o mănîncă aşa cum e, alături de un ardei foarte iute de face sa-ţi puşte limba.
Ardeleanul vrea să-i dea şi oareşce nobleţe şi-i mai adaugă o lingură de smîntînă.
Grecii o sporesc aşa că, după ce vegetalele sunt călite, adaugă 1/4 de ceaşcă
de orez, apa, apoi după vreo 10 minute mai pun 2 roşii tăiate grosier. La final, cînd ciorba e gata, adaugă doar leustean (fără mărar sau pătrunjel). Restul respectă acelaşi tipar.
O mănîncă cu iaurt, alături de o felie de pîine cu masline.
Eu am facut un mixt între cele două reţete rezultînd un mariaj perfect, adică am adăugat şi leuşteanul şi mărarul şi pătrunjelul. Şi smîntîna. Şi asta numai şi numai datorită faptului că-mi respect rădăcinile. Orezul şi roşiile le-am lăsat undeva într-o bucătărie monahală.

Cînd jumătatea oficială a strîmbat din nas la vederea ciorbei de culoarea roşului plămîniu, fără să vreau am apelat la înţelepciunea populară turcă, zicîndu-i … „Cine nu a dormit pe piatră între străini nu cunoaşte preţul rogojinii de acasă.” Rezultatul ? De doua zile nu mai vorbeşte. Cred ca i-a plăcut. Ciorba.

(Material scris cu aproximativ 2 ani in urmă.)

ciorbasfecla11

* * *

Everybody knows it! And of course you can only find it on the dinner table in the Balkans. That’s because there is a big secret wrapped around these soups maybe as big as their origins. And as proud we (the Romanians) are with the appellative of “masters of the soups”, it was them, the Turkish who claimed the paternity of the first „çorba” (read „chorba”).
But who cares anymore who its parents are as long as the sight, the smell and the taste are fully satisfied?

One of the latest “chorba” I discovered, was the one made out of red beet roots. Made mainly in the Southern part of the country, you can find it among old Transylvanian cooking recipes with specific additions to the geographic area. Even if it of a simple simplicity, it is one of the soups that stand at the head of the dinner table at the Holy Mountain. The Greek monks called it “Agioritiki soupa pantzari” adding just two or three elements. So, this soup is not very different from what our Southerners cook.

These being said, “the globe trotter should hit the road” or as the Turks are saying: “he who is trying to eat neighbor’s soup, will spend the night on an empty stomach”.
So, let’s pull the sleeves up and get going.

Ingredients:
2-3 tbs olive oil
1 carrot, diced
1 small celery, diced
1 parsley, diced
1 onion(slightly larger), minced
1 leek, sliced
1 green pepper(slightly larger), sliced
1 medium beetroot, cooked, peeled and diced
1 potato, peeled and diced too
1 bunch of dill and parsley (in Greek version you must only put  just 1 bunch of chopped lovage)
pepper and salt
1 tbs of vinegar vine
1 tbs of sour cream (only optional)

2 tomatoes coarsely chopped
1/4 cup of rice
(these last two ingredients are added just in the Greek recipe from the Mount Athos)

Cooking method:
Saute in oil the vegetables then add water to cover them. When they are almost boiled, add the beets and its juice. If it’s necessary, you can still add water. Boil few more minutes. Take away the pot and add the freshly chopped dill and parsley and the vinegar.

The Romanian Southerners eat the “Chorba” the way it is, with a very hot pepper that makes your tongue swallow. The Transylvanian wants to give it a little nobility and adds a spoon of sour cream.
The Greeks add ¼ cup of rice after the vegetables are sauted, add the water, then after 10 minutes add 2 tomatoes thickly cut. At the end, when the Chorba is ready, they add just lovage – no dill or parsley. The rest, stays the same. They eat it with yogurt, and a slice of bread and olives.
I did a mix between the two recipes. The result was a perfect marriage: I added the dill, the parsley and the lovage. I also topped it up with a spoon of sour crème. I did this only because I respect my roots. The rice and the tomatoes I left them somewhere into a monk’s kitchen.

When my official half pulled a face at the sight of the Chorba (the red color of the lung), I just told him an old Turkish saying: “whoever didn’t sleep on a stone among the strangers, doesn’t know the value a rugged carpet at home”.
The result? It’s been two days since he is quiet. I think he liked Chorba.

(A cooking story written two years ago.)

Anunțuri

10 gânduri despre „Ciorbă de sfeclă roşie / Beetroot chorba (soup)”

    1. Si ce buna e!!!! Cind o mirosi ai senzatia ca are afumatura in ea dar nu, e doar mirosul de sfecla rosie. E foarte, foarte buna si rapida. Cind nu ai vreme sa bucataresti ceva sofisticat, pui de-o ciorbita de sfecla fiarta in prealabil (e buna si cea de la borcan)!

      Apreciază

  1. Draga mea, La multi ani!
    Ce ciorbita numai buna pentru vremea de afara, la mine e viscol si ninsoare. Sfecla am si cum reteta mea e un pic diferita de cea scrisa colea, o incerc pe a ta de data asta. Te pup

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s