Americanu’ şi puţele cu mac

pute

 

Proaspăt absolvent de şcoală superioară, cică-n toate cele şi-n mod special, proaspăt angajat al unei ex-unităţi socialiste dar cu fiţe capitaliste şi democrate, cu banii mereu la limita minimă dintre avans şi plată, şi cu o mare dorinţă de emigrare peste oceanele şi mările lumii. Nu că mi-ar fi trecut sau că s-ar fi schimbat foarte multe între timp dar, cam asta eram eu pe atunci.
Şi plec la neamuri, undeva în împrejurimile Timişoarei. Cald, bine, frumos totul, benchetuială cît încape, vizitat cam tot ce se putea prin zonă, lungit ochii după caii hergheliei care zburda ca nebuna peste dealurile Banatului, sorbit de licori licoroase prin pivniţele Recaşului de poveste şi, adăstat într-un final la Rado, nimeni altul decît bunicul acelui ‘prieten care la nevoie se cunoaşte’ aka Vladimir, cel care avea să devină în timp, şi tată şi mumă pentru computerele mele.

Rar mi-a fost dat să văd un bătrînel atît de sprinten şi de agil la matusalemica lui ​ vîrstă de 98 de ani ! Cît despre mîncarea gătită de el, parcă din nimic, nu mai ​aveam decît cuvinte de laudă.  Strudlknedle, pită cu unsoare si cu părădăici, fasole verde cu carne, păturată bănăţană ???? E doar o parte din ceea ce Rado ne-a vîrît sub nasurile flămînde. De miroasne şi nu numai…

Şi era o zi cumplit de caldă, atunci cînd ai impresia ca şi puţinii copaci ai pustei din jur se disipează sub soarele verii. Eram în vizită la Rado; el cu un musafir apărut şi rătăcit nu ştiu de pe unde. Un bărbat între două vîrste, bine clădit şi cu un rucsac plin de…
numai el ştia ce.D​ialogau prin semne, perfect de înţeles atîta timp cît respectivul personaj, am priceput din spusele-i că, ar fi fost de peste ocean. American get-beget, din buricul tîrgului New-York-ului, mare amator de senzaţii tari. Rado, auzind astea, îl luă în braţe şi-l pupă mai ceva ca pe nepotu-său care-i privea şucar pe deasupra farfuriei lui cu găluşte. Şi începu bătrînelul să-i spună americanului cît i-a aşteptat el pe americani după război, cît a vrut el să plece în America şi n-a ajuns mai departe de graniţa cu sîrbii pentru că l-au prins patrulele de grăniceri.

Şi-atunci îl omeni Rado pe american cu un vinars vechi de ani, ţinut la păstrare pentru ocazii speciale.
-Auzi mă fată…  zise în timp ce picura bătătura cu vinars, pentru memoria morţilor…Pînă la urmă tot au venit. Că e numa’ unu, nu-i bai, s-or înmulţi ei că altă treabă n-au. Şi nici noi. Da’ haidaţi de mîncaţi că se răcesc puţele!
Hait…moşu’ o luase razna de la atîtea amintiri şi nostalgii !
-Da’ ce te miri aşa ? Aşa-i zicea mama si deda* la mîncarea asta şi doamneeee că bună mai putea fi !
Americanu’ deveni curios şi mă întrebă ce zice.
-Cică se răceşte mîncarea…
El insistă să-i spun cum se numeşte mîncarea, Rado zîmbi în colţul mustăţilor lui mulţumite de succesul personal, Vlad nu mă băgă în seamă cu nici o mînă de ajutor, ba încă-mi aruncă un sec Ich spreche Deutsch aşa că … m-am conformat.
-Puţe cu mac… asta mîncăm.
-Ce înseamnă ?
– Da’ spune-i mă fată cum se zice!
se vîrî Rado între noi.
Şi i-am tradus omului. Pe măsură ce depănam eu explicaţia, mai direct sau mai pe ocolite, mimica începea să i se destindă larg ca să facă loc mai apoi  unui hohot de rîs în cascade ce inundară bătătura casei. Şi rîdea americanu’ şi mă privea interogativ şi repeta, ca pentru sine, politicoasa mea explicaţie:
-Hahahahaaaa…. puţă cu mac !!!! La naiba!!!!! Mîncăm puţe !!!!!
La un moment dat se opri, luă o găluşcă în furculiţă, o privi lung, ridică sprînceana şi filosofă hîtru :
-Oricum, e cea mai bună puţă pe care am mîncat-o pînă acum ​!

​​

pute1

​​

0,5  kg cartofi fierţi in coajă, curăţaţi şi sfărîmaţi
3-4 l-ri  griş
6-7 l-ri făină
1 ou
sare

Se frămîntă un aluat destul de molcuţ, eventual se mai pot adăuga, dacă e cazul, 1-2 l-ri de făină dar nu mai mult. Se formează ”puţele” apoi se pun la fiert în apă cu sare care clocoteşte. Cînd se ridică la suprafaţă se mai lasă puţin să dea în clocot apoi se scot cu o paletă;  se trag în unt încins şi se amestecă cu mac** măcinat(1-2 l-ri) învălit*** cu zahăr pudră. Opţional puteţi să-i adăugaţi şi oareşce vanilie.
Cantitatea de zahăr se poate ajusta după dorinţă şi voinţă.
Aluatul e acelaşi ca şi ​cel folosit pentru gomboţii cu prune.

Taină:

* deda = bunic(ă)
**macul e musai a fi proaspăt pentru că-i cu nărav, rîncezeşte repede; dacă-i proaspăt, nu fiţi prea darnici cu el pentru că vă pune la somn.
*** învălit = amestecat
Altă taină: cînd
găluştile ​sunt reci, aluatul în sine nu trebuie să fie ca glonţul de tare; prin asta gospodina îşi dă examenul de bună bucătăreasă(căci ştiinţă mare e potriveala aluatului de gomboţi!)

 

pute2

 

 

 

Anunțuri

7 păreri la “Americanu’ şi puţele cu mac”

  1. Nici nu știu dacă să râd sau să plâng, nici nu știi ce mi-ai făcut. Din hăul amintirilor din frageda copilărie au ieșit la lumină ”puțișoare cu pesmet”. Cine le făcea?… Nu-mi amintesc. Unde le mâncam ? Nu mai știu. Îmi amintesc perfect doar numele acestui fel de mâncare, în care gălușcuțele alea lunguiețe, tăvălite prim pesmet rumenit, se amestecau și cu zahăr sau cu gem.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Zina Doamnă!!!!! Mă bucur dar şi mă întristez dar şi sunt fericită văzînd că puţişoarele astea cu mac, de fapt mai au surate. În Tara Zarandului, de acolo de unde eu vin, le spunem nudli (cred că de la nudle) şi le amestecăm cu pesmet şi zahăr. Uite că la varianta cu gem nu m-aş fi gîndit ! Bănuiesc că sunt teribil de bune!

      Apreciază

  2. Draga mea , esti fenomenala ….. asa bine mi-a prins postarea asta aducandu-mi aminte de ” pulisti ” :)))) … la noi asa le zicea , iar mami meu le facea cu pesmet si zahar …. ce vremuri …. ce dor imi este de ele , dar in special de mami meu ….. 😦
    Te pup cu drag !!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s