Prazul prăjit şi farfuria cu peştii cei mici

ABCD0003

 

-Farfuria cu peştii cei mici …. am spus din prima clipă cînd Ali a deschis coşul împletit pe care-l păzise cu străşnicie.
-Ai dreptate. Pe asta o vroiam.
Urmăream cu atenţie mişcările turcului vrînd să văd cum scotea bunătăţile pe care ni le promisese încă de la plecarea spre Sulina.
Şi vedeam cum ploaia argintie care cădea val în vîltoarea uleiului din ceaun îşi sfîrîia nebuloasa apelor care împroşca cu arome în jur. Miros de prăjit, aroma de afumat… ce putea fi mai ispititor?

Cu gest de zeu al bălţilor adună peştii cei mici într-un castron de tablă cu smalţul sărit pe alocuri şi-i presără cu boia afumată apoi se întoarse la prazul lung şi verde pe care-l tăie mare din lovituri aspre de satîr. Îl amestecă şi pe ăla cu boia afumată, îl presără cu sare şi piper apoi îl trimise direct in ceaun. Acoperi ceaunul cu un capac de lemn apoi se întoarse spre apusul unui soare pe care-l privi lung. Glasul lui, aspru dar tainic, veni spre noi cu măciuca zicerii pe care, eu personal, nu mă aşteptasem s-o întîlnesc într-o zi de mai, pe malul românesc al Dunării, degustînd un vin rose, absolut în absolutul de arome pe care ţi le exploda in cerul gurii.
-Pitagora a răspândit învăţăturile lui Orfeu în oraşele greceşti din sudul Italiei. Dar, ca orice înţelept, nu a spus tot ce a ştiut iar ei şi noi, ca proştii, nu ştim ce-a spus.
Se întoarse spre noi aruncîndu-ne priviri elocvente, de mare înţelegere a nedumeririlor noastre apoi începu să amestece în praz. Îl scoase din ceaun, îl rostogoli lîngă peştii cei mici apoi ne invită cu un gest larg.
Cu teamă, aş putea zice, m-am aşezat lîngă masa din bătătură. Am luat farfuria de lemn ce mi se întindea a invitaţie şi-am mirosit îndelung amestecul. Şi, probabil, pentru prima dată de cînd ajunsesem în Deltă, nu am mai măsurat cu ochi critic puţinul din jurul meu acceptînd cu bucurie pacea si frumuseţea nebănuitului care ma înconjura.

 

ABCD0002

 

”Se mănîncă încet, se bea cu cap, se trăieşte cu inima”. Asta mă învăţase Zela în scurta călătorie pe care amîndoi o făcuserăm în Bulgaria. Completarea zicerii venise însă tot de la turcul cu spiritul încă tînăr sub povara unor ani, nu puţini :  ”La treaba făcută în grabă se amestecă si diavolul”.

 

ABCD0005

Brusc, colonia de pelicani nu mi se mai păru atît de gălăgioasă, eu nu venisem aici doar dintr-o toană sau fiţă iar sălbăticia asta din jur era cu mult mai civilizată decît citadela în care-mi trăisem viaţa pînă acum.
Să fie oare, una dintre cauze, şi plinătatea tămîioasei de Budureasca ?

 
Anunțuri

2 păreri la “Prazul prăjit şi farfuria cu peştii cei mici”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s