Oaspeti la masa: Rezidenta pentru virstnici, Baita-Bihor / Lamb giblets stew with polenta

 

(for English version, scroll down the page)

 

E un material ceva mai aparte cel de azi. O idee care iese oarecumva din tiparul celei pe care s-a construit „oaspeti la masa”, o idee care ma face sa aduc si sa adun in jurul oalei cam ce cred eu ca merita aratat lumii. De ce spun asta, ei bine, veti vedea. 

Loc pentru regrete, va spun din capul locului ca n-o sa fie. Cum, n-am regretat nici eu invitatia acceptata ca la botul calului si-ntre doua drumuri, invitatie concretizata printr-o vizita la Rezidenta pentru virstnici, Baita-Bihor. Acolo, a doua oara in viata mea, am avut parte de doua bucatareli maiastru injghebate: supa de gulii si vărzări cu lobode. Si, daca acel loc care mie mi-a oferit satisfactia incercarii si incununarii cu succes a abilitatilor mele extraprofesionale(umil si modest incercind a ma declara un ‘website builder’), ei bine, acelasi loc mi-a oferit o alta perspectiva in ceea ce priveste ingrijirile acordate seniorilor. Daca aveti curiozitatea sa stiti cam ce fac angajatii de acolo, care sunt conditiile de trai in acea rezidenta, preturi/tarife, ei bine, aici gasiti cam tot ce v-ar putea interesa.

 

Ca semn de respect si admiratie pentru centre de genul asta(prea putine din pacate), vin aci si acum si asez invitatia la masa. Iar oaspete mi-e rezidenta mai suspomenita. 

Si cu ce-as putea onora invitatia mai bine decit cu o sfiriiala dobrogeana atit de atemporala? 

O alta tocmeala de soi intr-ale bucatarelilor oieresti(si nu ma insel cind afirm asta), ca mai toate cele pregatite din fuga timpului, si tocanita asta se inscrie pe aceeasi linie. Parca reducind totul la practici stravechi, aproape ritualice, oierul muntilor a stiut sa faca fata vremii si vremurilor, traindu-si singuratate lui si-a mioarelor lui intr-o simplitate care bate de departe rafinamente de orice soi.

Fie c-o maninci la ceas de seara tomnatica, fie ca-i in miez de zi torida de vara, te va face sa dezmierzi cu imaginatia amintiri demult apuse intr-un trecut care-si face veacul peste veacuri.

Si toate intimplindu-se doar alaturi de minunea scoborita direct din muntii stravechi ai Dobrogei taman in coltul celalalt de tara, intr-o zona unde confluentele si influentele de orice soi se inchina atit rasaritului cit si apusului.

 

 

 

maruntaie de miel si ceva carne de la coada si git

3 l-ri de unt

1 polonic de smintina groasa

2 cepe tocate

sare dupa gust

 

Taie maruntaiele si carnea de dimensiunea unor imbucaturi, sareaza-le si lasa-le sa stea vreo ora.

Intre timp se pune de-o mamaliga ceva mai tarisoara (clasica 2 l apa pt. 500 gr malai).

Se pun ceapa si carnea la calit, la foc molcom. Cind carnea s-a rumenit oleaca se adauga smintina apoi se mai lasa pret de-un sfert de ceas la foc mic, asta asa ca sa-si bulbuceasca aromele si gusturile.

Mamaliga se rastoarna pe-un fund de lemn, mare si sanatos si stropit cu nitica apa. Aplatizeaza usor mamaliga,cu o lingura de lemn, apoi scobeste in mijlocul ei o adincitura in care torni sfiriiala.

Asa, ca de-un moft(deci nu-i musai), se ploaie deasupra cu ceva patrunjel verde tocat.

Indicat e a se minca fierbinte toata nebunia asta de tocanita sau cum vreti voi s-o numiti. Iar linga ea, musai sa facem sa sfiriie si-un alb sau un rose sec, plin de aromele pamintului si-ale soarelui ca-i musai a fi innobilata lucrarea, nu-i asa ?

 

 

 

 

Lamb giblets stew with polenta

 

 

 

lamb innards/giblets and some meat from the tail and neck

3 tbs butter

1 ladle of thick sour cream

2 onions, chopped

salt to taste

(polenta)

 

Cut giblets and meat on the size of a bite, salt them and let them away for an hour.

Meanwhile, make your polenta (the classical one: 2 l water for 500 gr corn flour).

Place onions and meat to cook on slow fire. When your meat has browned add the sour cream then let all to simmer, for a quarter of an hour.

Polenta is overturned on a large wooden chopping board or a plate sprayed with a bit of water. Slightly flatten polenta with a wooden spoon, make a dent in the middle of it and pour in this stew called Dobrogean sfiriiala. Let all snow with a bit of chopped parsley(if you want).

It is served hot. How about a white wine, maybe a classical and dry Jidvei, would be a perfect choice ?

 

A bit of history:

Dobrogean sfiriiala, in a free translation may be called as a kind of „bubbled”food. What’s the meaning ? I really have no idea but, it is a specific mountain food made by  Dobrogean shepherds, being encountered only there, in the S-E part of Romania.