Oaspeti la masa: „Comori delicioase”

8

Motto:  „Cooking is one of the oldest arts and one that has rendered us the most important service in civic life.” ( Jean Anthelme Brillat-Savarin)

*

Adinca admiratie si-o plecaciune pe masura am a face in fata a ceea ce m-a invatat Brillat-Savarin​. Cu intelepciunea epicuriana asezata in spatele fiecarei vorbulite scrisa cu si pentru suflet, francezul care poate fi socotit (pe buna dreptate) ca fiind parintele dietei sarace in carbohidrati a reusit sa ma faca sa privesc altfel mincarea pe care-o pun in farfurie. Si, ca o cireasa de pe un tort imaginar, a adus simplitatea mincarii la rang de necesitate, atit timp cit este executata cu arta. O psihologie aparte si atipica careia trebuie sa-i acorzi atentia cuvenita marilor lucrari ce servesc omul ca individ deoarece ceea ce simti cu virful limbii, trebuie sa aiba o muzicalitate a parfumului si-o armonie a gustului. Si acelasi fapt trebuie sa ramina si dupa trecerea mincarii dincolo de cerul gurii, altfel totul e „obtuz si imperfect”. Aforistica si axiomatica e a lui „Psihologie a gustului”, o lectura-analiza a placerilor in fata unei farfurii cu mincare bine aleasa, o stiinta a simturilor in fata carora ingenuncheaza gazda cu recunostinta, la fel cum trebuie s-o faca si-n fata oaspetilor pe care-i are sub propriul acoperis. Si nu numai…

*
​Doi invitati am azi la Oala​ lumii, de fapt trei. Despre primul v-am povestit deja si-o sa vedeti care e legatura cu ceea ce  urmeaza.
Urmind ideea la care am subscris intr-un material anterior, am invitat azi la masa un maestru cofetar care a cistigat titlul de „cel mai bun” la Campionatul international de gatit in aer liber. Mare lucrare mai ales ca a avut ca si companioni de concurs nume bune intr-ale gastronomiei!
Rita Oarga de la ‘Comori delicioase’ caci despre ea este vorba, o fatuca simpatica foc cu un zimbet care cucereste din prima. Iar, daca intri in dedesubturile maiestriei ei culinare, va asigur ca reactia fireasca pe care o veti avea este exact aceeasi pe care am avut-o si eu in fata preparatelor ei.
Colectia NaomiTorturile decoratePrajiturile ei, decoratiunile, picturile pe dulcegariile care musai sa faca viata mai frumoasa…si doamne cite mai sunt ! Un artist care lucreaza din suflet pentru un gust caruia i-a subscris cu stiinta si arta. Si credeti-ma ca, absolut nici o indoiala nu am in privinta gustului preparatelor din fotografii pentru ca, citind materialele de pe blog am reusit sa-mi imaginez cam ce placere ar reusi sa provoace!
Ce sa mai zic ? M-a cucerit Rita, m-a cucerit efortul ei pentru savirsirea si desavirsirea unui produs indiferent carei ocazii speciale sau nu i-ar fi fost destinat, m-a cucerit arta adusa in farfuria pe care, cu mindrie, o pune in fata oaspetelui, fie el si virtual. Si asta cred ca  tine si de respectul pe care il are fata de propria persoana. Un om simplu care si-a facut din simplitatea artei si stiintei un crez.
Respectele mele si plecaciuni , Rita !
*
Si, ca sa inchei civilizat materialul asta care sper sa nu sufere de pacatul prealungimii slovei si-a gindurilor care zburatacesc rabdarea cititorului vreau sa vi-l prezint  si pe Nea Nelu. Cofetar batrin cu batrine state de plata la „Garofita”, o cofetarie la fel de batriioara dar celebra in anii ’60-’70, intr-o urbe eminamente miniera. Ei bine, nea Nelu, oricit era el de barbat si de batrin, cind avea ceva de oferit cuiva o stia face in stilul propriu: un platou imens pe care se lafaiau cu nesimtire bunataturile pamintului. Si ce stia el sa faca mai bine aia-i ducea si medicului de circa (aka dispensar medical) pe care-l rasfata cu insiropatele si mustoasele savarine, grasele eclere umplute cu crema de vanilie si zdravan imbracate in hainele negre ale ciocolatei, covrigei sarati sau dulci si cite altele. Si parca mai zicea cineva ca dalba savarina era mita?! Neah, se bateau turcii la gura medicului si-a asistentelor de la cabinet ajungind la final sa se certe pe-un ultim dumicat de baba au rhum sau de amandina. Iar nea Nelu zimbea si-si mustacea placerile privitului cu siguranta artistului care a stiut ce secrete a pus in dulcele cel (far’) de pacat. Si, tot un secret a fost si reteta lui celebra de savarine pina cind, nu stiu cum, a reusit maica-mea sa-l faca sa i-o spuna. Mai de voie, mai de nevoie, in cursul unei degustari de insiropate pacate si-a scrierii unei retete de antiinflamatoare pentru sciatica batrinului cofetar, ingredientele celor 100 de savarine devenira stiute.
Ca recunostinta vesnica pentru nea Nelu, vine azi si aci reteta lui. Si tot azi si aci o pun in memoria celui care a facut-o pentru prima data, adica monsieur Jean Anthelme Brillat-Savarin.
Ca semn de pretuire fata de arta cu care-ti savirsesti minunile, savarina asta antica, veche si de demult (iertat sa-mi fie pleonasmul) vine ca plecaciune si in fata ta, Rita !
Aluat (pt. 100 de bucati):
2,2 kg faina
1,5 l lapte
8 galbenuse
4 oua
150 gr zahar
150 gr drojdie
250 ml ulei

​ (unt)​
60 gr sare
lamiie rasa
​extract de vanilie​

 

Sirop :
​300 gr zahar
600 ml apa
50 ml rom de calitate​
sucul de la 1/2 de lamiie
 
Intr-o cratita se caramelizeaza usor 100 gr zahar, fara a invirti in cratita dar rasucind cratita ocazional. Inchide flacara aragazului dar lasa cratita in continuare acolo. Adauga apa si zaharul ramas apoi lasa totul sa se topeasca rezultind siropul. Lasa-l sa se raceasca complet apoi adauga romul si sucul de lamiie.
 
(A)
Laptele se incalzeste. Se amesteca usor cu drojdia si 500 gr faina. Suprafata compozitiei se prafuieste cu faina; se lasa sa creasca 15-20 min.
 
(B)
Zaharul, galbenusele, ouale, lamiia, sarea se omogenizeaza si se pun la foc mic pina se incalzesc. Se dau​ deoparte apoi amesteca​-le​ cu (A), restul de faina si uleiul​(untul)​. ​F​raminta usor; lasa la crescut 30 de minute.In formele speciale pt. savarine, unse cu ulei, pune aluat pina aproape se umplu​ formele. L​asa 5-10 min. sa creasca apoi da-le​ la copt la 180-200 C, pe gratarul de mijloc al cuptorului pina capata o culoare aurie.
​Scoat​e-le din forme, lasa-le sa se racoreasca o vreme apoi deasupra fiecarei savarine toarna putin sirop. Inmoaie apoi bine de tot fiecare savarina in siropul din cratita si pune pe un platou. Mai toarna sirop peste ele pina cind tot lichidul e absorbit. Acopera totul cu folie de plastic si da la frigider peste noapte.
A doua zi, taie capac la savarina, pune un strat subtire de dulceata de caise(pasul asta e optional insa nea Nelu il respecta cu sfintenie), umple cu frisca batuta bine, acopera cu capacul si decoreaza cu jeleu de caise sau de cirese amare.
 
 
Nota: pentru jumatate de portie de savarine este nevoie de 2,5 l de sirop. (Acum, calculele posibilelor voastre bucatareli savarinesti va apartin.)
*
Anunțuri

10 păreri la “Oaspeti la masa: „Comori delicioase””

  1. Draga Mala , ce oaspeti minunati ai tu la masa , si ce bine ne faci sa ne simtim de fiecare data cand iti sorbim fiecare vorbulita !!
    Rita este o femeie minunata , iar eu ma bucur enorm ca am cunoscut-o .E constiincioasa la maxim si e gata oricand sa ajute orice suflet are nevoie de-o minune !! ❤
    Va ador , doamnelor !!! ❤ ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Uite cum stii tu sa aduci aci, pacea cuvintului, acum la prag de seara! Sarutmiinile Magduto!
      Crede-ma ca n-am stiut cu ce s-o astept pe Rita la masa pina aseara cind, vorbind cu maica-mea la telefon ea, intr-o doara, mi-a amintit de faimoasele savarine cu care nea Nelu a rasfatat generatii… Si-asta a fost. O poveste a unui om care spune in alte cuvinte, povestea altui om.
      O tucatura ardeleneasca pleaca catre tine si imbratisari cit incape….

      Apreciază

    1. Asa este Dana… Am descoperit gratie Adinei, o Rita care are de spus multe in ceea ce face si nu numai atit… V-am descoperit si pe voi, oameni minunati care ati ajuns sa fiti parte dintr-o comunitate in care sufletul ‘bucatei’ din fata ocupa loc de cinste.
      Multumesc mult!

      Apreciază

  2. Multumesc, Mala scumpa, pentru savarina si pentru buchetelul de flori superb pe care l-ai pictat pe ea ca semn de bun-venit.
    Ma bucur nespus de mult ca figurez in povestea ta alaturi de nea Nelu, pe care il admir, chiar daca il cunosc doar din vorbele tale.
    E mare lucru sa te poti bucura de placerea celor care primesc cadoul tau lucrat cu pricepere, cu daruire si cu dragoste.
    Admiratia fata de o lume apusa dedicata muncii de calitate, depusa cu mult suflet, m-a condus si pe drumul turtelor.
    Voi profita de ocazia asta si va voi creiona imaginea pe care o am in minte cand ma gandesc la turta dulce.
    Am in fata o incapere curata, cu o turtareasa cu halat si sort alb, scrobit, care face totul ca la carte. Incearca din doua miscari aluatul cu miere de cea mai buna calitate si stie exact ce ii lipseste sau daca mai trebuie framantat ca sa iasa perfect. Ia apoi formele sale vechi dar pastrate in stare perfecta si taie papusele, soldatei, inimioare, bebelusi, astfel incat turtele sa bucure ochiul. Turtareasa se gandeste ca cei care vor primi turtele sale vor fi fericiti si un pic mai sanatosi. Pentru ca pe vremea aceea turta dulce era data copiilor, batranilor si celor bolnavi ca sa le dea puteri. Si cum altfel putea ea sa fie tamaduitoare decat lucrand impecabil, curat, cu tot ce gasea turtareasa mai bun la targovetii cu care avea legaturi?
    Apoi, turta dulce mai era data fetelor de catre flacai. Inimioare cu oglinjoara ca sa le arate dragostea. Turtareasa avea si aici un rol important. Acela de decorator. Ea trebuia sa stie cum sa arate turtele pentru a castiga inimile fetelor.
    O meserie apusa din cauza vremurilor in care calitatea nu mai are nici un rol, iar turta dulce nu mai tamaduieste ci imbolnaveste pe cel ce o consuma.
    Sper ca intr-o zi sa pun mana pe o reteta veche de turte, asa cum erau facute pe vremuri. Fara unt si oua, dar cu multa miere si cu condimente care sa bucure simturile. Si mai sper ca vor aparea cat mai multi nea Nelu, turtarese, mici mestesugari, asa cum era odinioara, care sa ofere lucrusoare si hrana facute cu gandul la cei pentru care lucreaza.
    Te imbratisez cu drag.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Rita draga mea…huh, m-a lasat fara grai comentariul tau! Realmente sunt speechless! Insa, citind si recitind a nu stiu cita oara ceea ce-ai spus tu aici, mi-am dat seama ca respectul pe care ti l-am acordat a fost pe deplin indreptatit fara a ma insela in vreun fel.
      Recunosc in crezul tau ceea ce-mi da mie avint in bucatarelile mele si anume, dorinta de-a nu-mi bate joc de propria farfurie sau de cea pe care-o ofer oaspetilor reali sau virtuali pe care-i am la masa. Si atunci ce-am putut face decit sa pun un genunchi in pamint si sa trimit un gind de recunostinta catre cea care apreciaza calitatea produselor pe care le foloseste.
      In alta ordine de idei, sper pina dincolo de orice opreliste ca romanul, asa sarac cum e, va reusi sa-si schimbe modul de viata, modul de-a aprecia ceea ce baga in stomac pentru ca acest fapt se reflecta in starea lui de sanatate de mai tirziu. Si-atunci am inceput sa scormonesc pe unde pot ca sa scot la suprafata retete vechi, retete facute dupa tehnici simple si simpliste. Motivul ? Batrinii nostri bunici au trait mult si bine dupa reguli numai de ei stiute si transmise mai apoi fiilor lor, reguli de care modernismul si banul pus in joc s-au cam sters pe picioare. Si nu e drept. Si mai fac asta pentru ca vreau ca fiica mea sa traiasca sanatos intr-o societate care tinde involuntar spre o ‘boala’ voita (de altii) si totul pus fiind in slujba unui comert in care doar banul primeaza.
      Ca o turtareasa celebra ce esti, mi-ai stirnit curiozitatile specifice geamanului din mine asa ca am purces la munca de scormonire si uite ce-am gasit. Trei retete de turta dulce, asa cum vrea sufletul tau. Una se pare ca este o veche reteta basarabeana, cam ciudatica, insa inclin sa cred ca e veche tinind cont de ingrediente si de faptul ca, un armean calugar ar fi fost cel care raspindit turta in Europa ridicind-o la rang de ‘necesitate’ pe mesele Craciunului traditional.
      Daca deja le stii, e ok, purcede la a le face, daca nu, analizeza-le, incearca-le si vezi ce iese desi stiu ca va fi ceva pe gustul si sufletul tau si-a celor care-ti degusta ‘inimioarele’ minune.

      Numarul 1 este:
      Turtă dulce (reţetă veche basarabeană)

      Ingrediente:
      1 pahar făină de grîu,
      1/4 pahar apă,
      sare.

      Pentru sirop:
      1/2 pahar miez de nucă pisat,
      1/2 pahar mac,
      1 pahar zahăr,
      3 linguri miere,
      1 pahar apă.

      Mod de preparare:
      Din faină, apă şi sare se frămîntă un aluat dens, care lasă pentru 30 minute. Aluatul se întinde foaie subţire (ca pentru tăieţei), se pune într-o tavă şi se usucă în cuptor pînă este aproape gata. Cît e fierbinte se taie romburi mici sau se rupe cu mîinile bucăţele de 2×2 cm. Din zahăr, miere şi apă se fierbe siropul. Macul se opăreşte 10-15 minute, se strecoară prin sită şi se răceşte. Bucăţelele de aluat se stropesc bine cu sirop, se presară cu mac şi cu nuci, se lasă să se îmbibe siropul timp de 4-6 ore.
      Această mîncare se recomandă ca desert în zile de post.

      Numarul 2 si 3:
      Turta dulce cu migdale si Turta dulce cu nuci. Iti inserez linkul de redirectionare catre material neputind face copy-paste pe text.

      Iti multumesc pentru tot ceea ce faci! ❤ Si-o tucatura zdravana sa plece si catre tine…

      Apreciază

      1. Oh, multumesc mult, Mala draga. Abia astept sa incerc reteta asta armeana. Curiozitatea e o trasatura comuna a noastra. Sunt geamana si eu. 🙂
        Bine ca ai completat tu ce am vrut sa exprim prin cuvintele mele impleticite.
        Am tot citit despre micii mestesugari in cautarile mele dupa reteta straveche de turta dulce si mi s-a conturat o lume demna de admiratie.
        Mierea, de exemplu, se punea in apa calduta si se tot amesteca pana cand devenea lichida. Ma tot minunez in sinea mea cum aveau oamenii aia atat de mult timp facand totul pe indelete, si noi, cu toata robotaria din jur, nu mai apucam sa facem nimic valoros.
        Turta dulce pe care am cumparat-o de curioasa de la un raion bio era atat de rea incat am luat fiecare din familie o singura imbucatura.
        Mi se pare strigator la cer ca cineva care se lauda ca produce turta dulce de generatii intregi este in stare sa-si bata joc tocmai de traditia familiei.
        Ei, cred ca iar am scris multe si am gandit si mai mult. Ma intorc la turtele mele.
        Stiu ca te vei bucura, de aceea ma voi lauda un pic. Am fost invitata de catre un designer floral din Cluj sa particip cu expozitie in cadrul unui atelier de design floral dedicat Craciunului. Atelierul se va numi Colors of Christmas si va avea loc intr-o biserica reformata din lemn, o constructie organica unica in Tansilvania. Nu-mi incap in piele de fericire! Iti dai seama, turtele mele in biserica, stralucind in sunetul de orga! Mi se pare rasplata cea mai frumoasa pentru munca pe care am depus-o cu atata dragoste. Imi pare rau doar ca parintii mei nu locuiesc in Cluj ca sa se poata bucura si ei impreuna cu mine. Na, ca m-am si laudat. 🙂
        Multumesc de tucatura si te imbratisez cu mult drag!

        Apreciază

      2. Daca ma bucur ???? Exult de fericire Rita, serios. Daca ai ajuns acolo in preajma Craciunului atit de incarcat de semnificatii speciale atunci inseamna ca si pentru ei ai un locsor aparte in inima. Si de ce n-ar fi asa tinind cont de ceea ce faci ?
        Uite, am o rugaminte: cind e expozitia te rog sa ma anunti. O sa incerc cumva sa merg la Cluj in perioada aceea pentru ca simt eu ca e ceva special acolo, atunci. Cind vine vorba de dulciuri si de flori sunt cucerita pe de-a-ntregul! Sper doar sa reusesc sa-mi sensibilizez sefii ca sa-mi acorde vreo invoire…
        Lauda ta e benefica si de bun augur, crede-ma Rita ! Oameni care fac din inima ceea ce fac imposibil a nu fi recompensati pentru munca lor! Indiferent de recompensa…
        Astept amanunte in legatura cu turta basarabeana ❤
        Si inca o tucatura, Rito, zboara peste Feleac!

        Apreciază

  3. Am prins tucatura. 🙂
    Vai, cred ca vei fi cucerita cu totul! Pe mine ma trec fiorii numai cand ma gandesc cata frumusete va fi acolo.
    Atelierul va fi in data de 11 noiembrie, intr-o zi de luni, in biserica reformata de pe strada Donath nr. 142.
    Uite, biserica:
    http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cladirea-vie-capatul-clujului-singura-biserica-organica-oras-1_50ae810b7c42d5a6639d5c9b/index.html#
    si aici, evenimentul:
    https://www.facebook.com/events/653829034651137/?ref_dashboard_filter=upcoming&source=1
    Mai vorbim zilele viitoare.
    Pupic si ganduri bune! ❤

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s