Oaspeti la masa: Cat’s kitchen

Cu ratiune si pasiune potrivesc toate cele (d)in Oala. Si cu aceeasi pretuire aratata fiecaruia care-i calca pragul… Asta s-a intimplat si azi dimineata cind m-a sunat oficiantul postei pentru a-mi spune sa ma prezint de urgenta la ‘mnealui ca cica am un pachet. Execut ordinul, merg acolo, iau coletul, revin acasa si deschid minunea. Voila!  Surpriza promisa de Magda Adina aka Cat’s kitchen a fost pe masura asteptarii.

Trei borcanele nealcose, faine de tat, cu promisiunea a ceva bun, undeva, sub capacul artistic imbracat in sfoara. Si, ca si cind n-ar fi fost de-ajuns, ca ‘bonus’ linga cele trei minunatii aveam un foarte expresiv mirtanel (si negru pe deasupra!) care-si imbratisa cu foc a lui minge alba. Un ying-yang al solnitelor atit de necesare unei mese de orice zi !

Si-n acel moment m-am gindit la versurile unui poem scris de Rumi care zicea la final cam asa:
” Fii recunoscător oricărui oaspete ce vine,
Căci fiecare a fost trimis
Ca un ghid de dincolo.”
Ei bine, ca un ghid a fost gestul unui prieten extraordinar din lumea virtuala, prieten(indraznesc sa-l numesc asa!) care m-a considerat pe mine, un necunoscut ochilor lui, un bun receptor al intentiilor lui altruiste. Si-atunci am stiut ca, din ceea ce-am primit, trebuie sa dau si altora. In felul asta s-a nascut ideea de-a avea saptaminal, aci in Oala lumii, cite-un oaspete la masa. C-o fi vreo bucatareala adusa de invitati, c-o fi vreo incropeala proprie(sau poate ca nu), legea cuvintului si nu numai, in acea zi, o va face oaspetele cu ale lui idei.

Si m-am asezat la masa de taina a degustatorului, cu reveria(si curiozitatea) incercarii a ceea ce era de incercat. Va las si pe voi sa va dati cu parerea in privinta produselor nu inainte de-a va spune citeva pareri personale despre ceea ce-a trecut prin filtrul limbii, mintii si-a stomacului.
1. Zacusca cu bureti de fag… hmmm, exact pe gustul meu! Dulce-sarat-piparat, un clasic al zacustii intr-o forma, aroma si textura inedite. Si totul imbracat bine de gustul buretilor de fag, un gust care te trinteste de-a busilea (chiar de-a binelea!) printre ferigile padurii. Ce sa mai zic? Micul-dejun a fost pe masura asteptarilor.

2. Tocanita cu mix de ciuperci de padure ….  Si atit!
Ma credeti ca n-am cuvinte ca s-o descriu ? In fata cu-o mamaliga aurie ca soarele tomnatic ce-mi dadea binecuvintarea astrala, am inchis ochii cu gindul la cele demult trecute. Scrise au ba si gindite de oameni cu mult mai intelepti decit contemporaneitatea careia (cu rusine, zic) ii apartinem. Tocanita asta m-a zvirlit in epoca cind aditivii si suplimentii alimentari erau cosmarul, inca negindit, al unor generatii care-au scris istorie culinara doar cu ceea ce le dadea pamintul darnic.

3. Si numarul 3, dupa umila mea parere(si neavizata, as zice!) de simplu (de)gustator al multor drese sau ba…Ciuperci de padure uscate si pastrate in ulei de masline, the best of all !
Lung ii titlul dar scurta si fascinanta-i este povestea ! Gust pregnant de ciuperca, aroma extraordinara de usturoi si idei navala. Primul gind a fost in legatura cu mariajul culinar pe care i l-as putea propune. Si brusc, revelatia ‘nanasitului’ mi-a deschis o lume de posibilitati din care am ales ai mai simpli taitei romanesti facuti dupa reteta bunicii insa innobilati cu tehnici de gatire  italienesti. Ce-a iesit ? O bunaciune la care as subscrie fara sa cricnesc tinind cont de faptul ca nu-s amatoare de macaroane & stuff.
Si-atunci, o concluzie fireasca si deloc gratuita a iesit din toata experienta asta:
– a gati bine nu tine neaparat numai de abilitati tehnice cit si de ingrediente
– poti avea un prinz de restaurant la pret de cantina muncitoreasca
– satisfacerea unor placeri primare ar trebui sa treaca dincolo de snobism si sclifoseli
– doamnelor(si domnilor) dragi, reinvatati sa gatiti romaneste cu ceea ce va da pamintul asta romanesc indiferent de tehnica din dotare; la o adica, apartinem acestui pamint, cu radacini care merg hat departe intr-un trecut in care loboda, urzica, ciuperca de padure, pastravul de munte, scrumbiile marii, papadia, cartoful, laptele, oaia si vaca ne-au construit ca individ si personalitate regionala.

Accesind linkurile aferente textului, veti descoperi niste simple moduri de-a prepara si conserva ceva ce va poate face sa treceti iarna mai usor si cu costuri reduse. Cit despre gust, nu pot decit sa va fac partasi prin cuvint la experienta la care am subscris de bunavoie.
Si pentru ca latinul bine zicea prin al sau atemporal ‘scripta manent’, vin si asez aci, ca ofranda adusa ciupercii din bucataria Adinei, o reteta incropita ad-hoc pe invatatura italienesca, ajustata de englezeasca marca  Jamie Oliver a tagliatelelor cu sos ragu si totul invalit in ia romaneasca atit de draga mie.
Ce-a iesit?  Va las sa incercati a face si sa reveniti mai apoi, de considerati necesar, a-mi lasa aci o parere …

Taitei cu ciuperci de padure uscate

Ingrediente:
o mina buna de taitei de casa si taiati pe model de tagliatele
ciuperci de padure, uscate si conservate dupa reteta Adinei
salvie sau rozmarin sau busuioc(uscate)

Preparare:
Pasul 1: 
Intr-o oala nu prea mare puneti la fiert 1 l de apa usor sarata. Cind clocoteste, adugati taitetii si-i fierbeti 1-2
minute.Opriti caldura si acoperiti oala cu un capac.

Pasul 2: 
Intr-o tigaie turnati 1-2 l-ri din uleiul ce se gaseste in borcanul cu ciuperci si-l incingeti la foc mediu spre mare. Adaugati oricare dintre aromele propuse, agitati tigaia de citeva ori apoi adaugati cite felii de ciuperci vreti. Amestecati si lasati la foc mediu pina cind, mirosind aburul tigaii simtiti deja aroma de ciuperca. Dati deoparte tigaia si adaugati peste ciuperci taiteii atunci scosi din apa in care au fiert.
Sa nu credeti ca vor fi aposi deoarece au inghitit exact atita lichid cit au avut nevoie, nimic mai mult. Plus de asta, cele citeva picaturi de apa care se vor scurge peste ciuperci vor forma un ‘sosulet’ cu restul ingredientelor din tigaie. Oricum si ciupercile-s precum buretele…
Turnati produsul pe-o farfurie, presarati cu ceva ceapa verde taiata julien fin, cu piper macinat grosier, cu ceva cas de capra(sau de care aveti)… sau, nu zic ba nici la o mozzarella ceva mai stoarsa. Daca vreti, mai stropiti totul cu niscaiva ulei din borcan.

Mai vreti? Cam asta-i tot:  produse naturale, 10 minute de  bucatareala cu-n minim de efort si-un prinz pe cinste !

________________________________

Nota asupra materialului :  din borcanul cu zacusca lipseste exact acea lingura pe care-am ingurgitat-o pe-un darab de pita neagra inainte de-a trage-n chip borcanele minune ale Adinei.